Follow Me

28.12.2014

Esti obosit

Recunoaste ca ai obosit. Daca nu ai incerca sa epatezi, ai spune in gura mare ca ti se rupe. Nu-i nimic gresit in asta.

Ar merge o baie fierbinte. Sa stai in cada aia pana te uita sfintii, fara sa iti bata cineva la usa si sa te intrebe ce naiba faci acolo. De fapt, ar fi misto sa tii usa deschisa ca sa poti sa te uiti si la Tv in acelasi timp. Nu-i asa ca ar merge si o bere rece? Ar merge si parca te-ar mai destresa nitel. Si daca tot e sa ti se rupa, sa ti se rupa pana la capat. Poate ai chef sa te plimbi gol pusca prin casa dupa baia aia calda si berea rece. Sa faci turul casei gol. Sa-ti saluti vecinii cu un zambet tamp daca sunt la geam. Gol fiind.

Ar merge sa te simti mai al naibii de liber.

21.12.2014

Scrisoare de Craciun


Dimineata, cand stapanii unui porc au mers sa il hraneasca, au gasit asta scrijelit cu ambitie pe o bucata de hartie. Porcul nu mai era.

Dragi bipezi,

E decembrie si aproape Craciun. Ca sa stiti cine scrie aceste randuri, voi fi scurt si la obiect. Sunt  mandrul vostru posesor de rat, mai precis porc, cum imi spuneti voi, si vreau sa ma fac auzit. Prietenii mei din ograda imi spun "Puiul". Sunt bland si guitai doar cand e cazul, dar banuiesc ca stiti asta deja.

Incerc sa fiu la obiect si sa nu pierd firul. 

Cateva zile in urma am vazut o stea cazatoare, ba nu, doua! M-am uitat cu ochii mei la ele cum cadeau si in timp ce cadeau mi-am pus o dorinta. Vreau ca acest Craciun sa fiu mai mult decat o bucata de soric, de caltabos, de coada, de motiv de poze cu mine parlit. Nu vreau sa-mi zica boul din capatul celalalt al curtii "Te-ai ars, puiule!".

16.12.2014

Fusei la munte

Gratie galei SuperBlog am avut sansa sa merg 2 zile la munte. Trecuse ceva vreme de cand nu mai vazusem o stanca, un brad natural infipt in pamant, o partie, o sanie, de cand nu mai respirasem un aer curat si de cand nu mai ascultasem o liniste cum numai muntele o poate "spune".

Vineri noaptea a fost plecarea spre Straja, noapte in care n-am dormit nici macar 1 minut, multumita ideii extraordinar de "bune" a Loredanei. La 3 si ceva trenul trebuia sa poposeasca in gara. 10 minute de intarziere, dar a fost ok. Nu te poti supara pe CFR pentru ca trenul intarzie 10 minute. 10 minute sunt chiar ok. De fapt e o intarziere perfecta.

11.12.2014

Be here now!

Nu sunt fanul tatuajelor si nu cred ca voi fi vreodata, insa zilele astea, frunzarind internetul in lung si in lat, am redescoperit un mesaj pe care eu il consider "biblic". Ce legatura are asta cu tatuajele? Si care e mesajul? Excelente intrebari, stimabile. Pai, mesajul este "Be here now!" si legatura lui cu tatuajele este reprezentata de faptul ca e singura chestie pe care mi-as scrijeli-o pe corp.

Mai exact, am vazut mesajul asta tatuat pe bratul lui Andy Whitfield, un excelent actor care din pacate a trebuit sa plece dintre noi mult prea devreme. Drama lui a fost una nedreapta, asa cum sunt multe in lumea asta, dar nu despre asta este vorba. Ci despre faptul ca in acele trei cuvinte, din punctul meu de vedere, este surprinsa esenta vietii. Sa fii aici, acum, este tot ce conteaza.

07.12.2014

Nicolae, baiat bun!

Si-a trecut si Nicolae. Frumoasa sarbatoare, n-am ce zice. Cateodata parca imi place mai mult Mos Nicolae decat Mos Craciunul din simplul motiv ca Mos Nicolae e mai la locu' lui. N-are sanie 4x4, n-are reni pe care sa-i mane peste nori si curcubee, nu apare pe toate sticlele de suc si pe toate afisele de pe strada si pe toate site-urile si in fiecare magazin de orice natura si pe ciocolate si in orice reclama si peste tot. Nu, Mos Nicolae stie ce inseamna o sarbatoare. El nu face mare valva in jurul venirii sale intr-o noapte de cinci spre sase. Nu are vreo aplicatie care sa faca countdown de Amr pana la the big day. 

Gurile rele spun ca ar fi mai "sarac" decat "costumatul in rosu". Eu nu cred. Eu cred ca e mai chibzuit si bine face. Pentru ca oricat ar zice Guvernul nostru ca o ducem bine si ca avem plusuri peste plusuri si ca duduie nustu ce... e criza inca. Asa ca Nicolae sau Nicholas cum cred ca o sa ii zicem si noi in curand din pricina fapului ca da mai bine, face un lucru bun ca este chibzuit si echilibrat.

01.12.2014

1decembrie, prima zi de dupa noiembrie

Parade, parade... peste tot parade. Ziua Romaniei este!

Nu-mi reneg tara, dar nici nu ma apuca vreun patriotism cand vine vorba de sarbatorit. Nici cand joaca nationala Romaniei nu-mi vine sa imbrac un tricou galben si sa cant imnu', iar la goluri ma bucur doar daca sunt binedispus.

Ideea este ca asa cred ca suntem cam 90% din noi. La parade si unde e rost de bataie ca la meciul Romania-Ungaria, toti romanii sunt romani, iar in restul timpului "f%$k Romania".

Blamam saraca tara si folosim asta ca pe un semn de punctuatie de prea multe ori. Gen:

28.11.2014

Despre joc şi joacă


De curând am fost în vizită la nişte prieteni de familie, care au un băieţel în vârstă de 10 ani. Cel mic e incredibil de energic şi are camera plină cu jucării. Dacă îl întrebi, spune totuşi că sunt "jucării de băieţi mari", pentru că el NU mai este mic. Curios fiind din fire, l-am întrebat ce jocuri joacă el când stă pe internet. Am aflat că joacă ba jocuri cu tractoare mari, ba cu maşini sau roboţi. Este destul de bine controlat, aşa că nu are voie la chestii sângeroase, mult prea violente.

Încă mai am şi acum tractoarele şi maşinile de poliţie pe care mi le cumpăra tata. Aşa că am fost teribil de curios cum sunt jocurile în ziua de azi pe care le joacă cei mici. Am dat o căutare rapidă şi am găsit o mulţime de lucruri interesante. La început eram doar interesat de nou, dar în următoarele minute a început să mi se pară chiar atractiv. Jucam jocuri cu tractoare şi cu curse. Aranjam terenuri la fermă. Pe cuvânt de nu e relaxant! 

Poate că nu se compară cu grafica jocurilor "de băieţi mari" pe care, recunosc, că le-am cumpărat şi le joc, dar îţi dau un sentiment aparte. Sunt amuzante şi teoretic simple, dar te pot ţine minute bune pentru a rezolva nu ştiu ce misiune. Şi chiar am rezolvat câteva, nu că aş vrea să mă laud cu acest lucru.

Oare când îţi dai seama că eşti destul de mare pentru a nu mai juca jocuri destinate celor mici? Probabil că nu poţi şi tocmai de aceea avem cu toţi voie să ne amintim de jocurile care ne furau ore din viaţă acum câţiva ani. Eu când eram mic nu aveam internet şi am ratat multe, acum însă copii se bucură de o mulţime de jocuri online. Cheia este să existe o limită.

23.11.2014

Sunt cine sunt!

Sunt cine sunt si cu asta basta! 

Deseori, daca nu de prea multe ori, trebuie sa-mi maschez emotiile doar pentru a ma camufla cat mai bine in aceasta societate moderna. Nimic nu este ce este de fapt si totul parca mai degraba seamana unui ideal mai mult sau mai putin onest. Tuturor le este teama de excludere.

In fiecare zi sunt bombardat de informatii din toate colturile lumii. Se exercita asupra mea o presiune sociala de care nu am nevoie. Daca intru pe facebook sau pe twitter sau pe orice platforma de genul, voi observa ca lumea pare al naibii de roz si voi incepe sa ma gandesc serios daca nu cumva eu sunt un pic nebun uneori. Bun, nebun, incerc insa pe cat posibil sa nu ma ascund prea tare in spatele unei postari pe facebook si nici in spatele vreunui filtru pe instagram. Nici cuvintele nu incerc sa le aleg pentru a ma creiona altfel decat sunt. Sunt cine sunt. Vreau ca lumea sa inteleaga asta si sa nu-mi mai ceara in mod direct sau indirect sa fiu altfel, cu toate ca o va face. Mie nu imi este frica sa fiu eu.

16.11.2014

Living the dream


Secolul 21 and still counting. Lumea pare ca este acoperita de un val tehnologic, iar cei ce nu stiu sa inoate in marea de biti sunt de mana intr-un parc sau citind o carte cu pagini din hartie adevarata ce miros a viata. Noi, ceilalti, am ridicat demult ancora si am pornit la drum. Suntem capitanii propriilor vase si navigam internetul in lung si in lat cautand fericirea. Nu avem o directie clara, busola e si ea digitala, descarcata sub forma de aplicatie dintr-un magazin virtual, dar nici gand ca ne-ar putea ghida undeva. Urechile sunt acoperite cu casti mari, ochi de ochelari 3D, inima si sufletul sunt doar concepte carora nici google nu le stie insemnatatea.

Imaginea noastra e formata acum din milioane de pixeli, randata de placi grafice sau pur si simplu suntem o mana de cuvinte tastate pe un chat. Internetul este o capcana in care am cazut demult, de buna voie si nesiliti de nimeni. Am spus da, el a zis ok si uite-ne astazi "traind" intr-o mare comunitate.

Acest lucru ar fi trebuit sa fie un lucru pozitiv, insa din pacate nu este chiar asa. Priveam zilele trecute in jurul meu si observam faptul ca bancile sunt tot mai goale. Tinerii indragostiti isi petrec tot mai mult timp in fata unui ecran, alegand sa tasteze in loc sa comunice, sa transmita emoticoane in loc de sentimente reale, iar conceptul de online dating e gata instaurat.

13.11.2014

Vrei sa mergem la o cafea impreuna?


   Din punctul meu de vedere, micile lucruri fac ziua mai frumoasa. Ma bucura faptul ca e soare afara desi Busu  zicea ca ploua, faptul ca datorita cafelei ce m-a tinut treaz toata noaptea am reusit sa iau 5-ul la examen sau pur si simplu ca am reusit sa prind autobuzul dupa ce am alergat dupa el 200 de metri.

   Nu stiu cum ar fi lumea fara eroi, fara lucrurile ce ne motiveaza sa fim mai buni, fara toate stelele ce le folosim ca pretext pentru dorinte exagerate atunci cand cad, fara toate aceste lucruri mici ce adesea trec neobservate. Probabil ca am fi un pic mai tristi, iar daca nici minunata bautura neagra ce poarta numele de cafea nu ar fi existat la randu-i, probabil ca am fi fost o lume de adormiti moracanosi. Aici se exculd somnambulii pentru ca ei sunt cool!

   In multe povesti de dragoste sau nu, popularul "A fost odata ca niciodata" ar putea fi inlocuit cu "Vrei sa mergem la o cafea impreuna?", iar asta ma bucura pentru ca sunt contemporan unei licori cu adevarat magice. Si la mine o astfel de poveste a inceput tot cu o ceasca de cafea si contiuna si astazi cu aceasi ceasca, dar evident cu alta cafea, preparata maiestuos de catre mine, fara falsa modestie.

Ipodul din targ


   Mi-am cumparat un Ipod din targ acum ceva vreme. Prin asta am redescoperit placerea de a asculta muzica si nu numai. 

   Nu stiu cum sunt altii, dar eu mereu am fost capiat dupa muzica buna. Imi aduc aminte inca de pe la 4-5 ani, tata ma invata sa montez benzile la magnetofon. Of, Doamne, ce muzica! Pink Floyd, Michael Jackson, Queen, Phil Collins, Abba, Egales... atat de multi. Stateam si ascultam benzile cap-coada si imi imaginam tot felul de lucruri. 

   Stiu ca la melodile celor de la Pink Floyd mereu ma cuprindea o stare de visare, iar chitara ma facea sa vibrez la fiecare acord. Eram copil, dar muzica imi vorbea pe inteles oricum. Rasul de la sfarsitul melodei Thriller a lui Mj ma baga la propriu cu capul sub perna si mereu asociam rasul ala cu cel al lupului din Scufita Rosie. Nu ca ar fi ras vreodata lupul, dar in mintea mea povestea aceea cuprindea rasul lui malefic in timp ce o infuleca pe biata scufita. Erau chestii care imi stimulau creativitatea. 

   Povestile pe atunci se derulau in mintea mea. Un fel de benzi desenate proiectate pe perete. Genial! Si spuneam, am redescoperit placerea de a asculta muzica. Da, intr-adevar... e ceva. Momentan ascult albumul lui Damien Rice-My Favourite Faded Fantasy. Un album excelent, ce te trece de la extaz la agonie. Sunt unele versuri si pasaje care vor rezona cu cel putin un sentiment ce-l traiesti sau l-ai trait.

   Zboara gandule, zboaraaa!

09.11.2014

Sign out


   Iata ca lumea se transforma pe zi ce trece. Pana nu demult orice lucru avea o alta valoare, atat emotionala , cat si materiala. Eu am prins si perioada in care aproape nimeni din jurul meu nu stia ce este internetul, daca exista cu adevarat si daca va fi vreodata prezent in vietile noastre. Iata ca este prezent nu numai in vietile noastre, ci mai mult decat atat, ne ofera "posiblitatea" de a trai in universuri formate din milioane de biti, paralele cu realitate pe care o traim de fapt.

   Daca ar fi sa caracterizez internetul, as spune ca este precum Calul Troian. Ne-a fost livrat la usa, frumos ambalat in milioane de idei care mai de care mai creative. L-am acceptat, gandindu-ne ca evolutia va fi intradevar una benefica, insa pe langa aspectele pozitive pe care cu siguranta ca le are, ne-a fortat sa devenim dependenti de unele lucruri de care candva nici macar nu aveam nevoie.

   Acum totul are o alta valoare, iar lucrurile sunt ghidate catre alte orizonturi. Oricat de departe ai fi, esti la un apel pe skype distanta, oricat de trist ai fi, exista un emoticon care sa zambeasca in locul tau si oricat de singur ai fi, vei avea pe contul de facebook sute de "prieteni" care "sa-ti fie aproape".

02.11.2014

Strada Fictiunii care duce la Editura All


   Oamenii sunt niste visatori din fire, iar pentru a visa nu este nevoie de prea multe lucruri. Tot ce iti trebuie se rezuma la imaginatie si curaj. Important este sa ai la ce sa te gandesti, iar cu putin efort, totul se poate desfasura in fata ta ca si cum ai fi un regizor pe care timpul nu si-a pus amprenta. Poti purta filmul vietii spre copilarie, spre viitorul cel mai indepartat, intr-o alta dimensiune sau chiar pe o planeta imaginara.

   Imaginatia si creativitatea sunt deseori marcate de literatura. Asadar, fie ca ai ales sa citesti carti din programa scolara, fie ca ai citit ce ti-a picat in mana de la X sau Y, in mod cert imaginatia a avut parte de o slefuire.

Sursa http://fsa.zedge.net/

28.10.2014

"Home sweet Home" poate fi oriunde

Sursa bandagedear.com/
   Oamenii au avut mereu tendinta de a se atasa de un anume loc, caruia sa ii spuna "acasa", locul in care atunci cand intra sa se simta usurati, iar dupa un oftat bucuros, sa poata agata cheile in cuierul pe care scrie "Home sweet Home". Insa din fericire, dorinta de atasament fata de un loc nu ne-a impiedicat niciodata sa calatorim. Din punctul meu de vedere, calatoriile sunt cele care modeleaza un om si il fac sa fie cine este de fapt.


   Nimic nu este mai placut precum sentimentul de a porni la drum pentru a descoperi ce alte lucruri sunt in jurul tau. Pana la urma, pe intreaga lume putem agata un semn gigantic pe care sa scrie "Home sweet Home".

   Asa ca iata-ma asezat pe scaunul de la birou, cu ochii larg deschisi si impins de imaginatie catre destinatii ce inca imi sunt neclare. Imi asez pe urechi si castile, pornesc o melodie ce vrea sa fie precum un soundtrack la filmul calatoriei pe care mi-o imaginez. Imagini apar si dispar, ca si cum imaginatia mi s-ar calibra pentru cea mai buna idee.

21.10.2014

Vot pe vot se scoate!


   Deci la orice pas, pe cam 2 din 3 blocuri, pe 1 din 2 stalpi, pe una din doua plase tinute bine de un pensionar in mana e moaca unui candidat la prezidentiale. Stau si ma intreb.. cine naiba sunt astia? De unde vin ei si cum de ajung in situatia de a avea o sansa sa conduca o TARA? Promisiuni peste promisiuni cum ca vor schimba tara, o vor unii, o vor incolo si incoace. Ma fir-ar al naibii sa fie! Stati asa sa va votez pe toti si sa va faceti un club al vostru sub deviza "Unde's multi puterea creste". 

   Efectiv nu mai ai loc de sfinti carora intamplator o data la 5 ani le pasa al dracului de tare de soarta cetateanului de rand si de starea tarii. O data la cinci ani parca se face lumina afara si observa ei cu ochii lor bulbucati si buimaciti faptul ca nu-s autostrazi, ca strazile sunt de rahat, ca banii sunt putini, ca oameni sunt amarati etc. Si mai amuzant este ca toti au aceeasi tactica si cam acelasi plan. Sculat de dimineata, spalat pe dinti sa nu miroasa gura a rahaturi politice, imbracat la costum neaparat, pornit la drum tica tica tica prin locuri unde "admiratorii" veniti singuri singurei(cu autocare) il asteapta pe canditatul X. Promite doua-trei lucruri, oricum nimanui nu ii mai pasa, face poza cu un copil oarecare, cumpara o legatura de leustean de la taraba unui taran din piata pentru a arata ca X-ulescu stimuleaza in mod DIRECT agricultura tarii romanesti. O poza-doua apoi pentru tabloide, o declaratie cretina pt Tv si plecat acasa. Datorie indeplinita pentru inca o zi de campanie. 

19.10.2014

Douazeci si patru de ani!

   18 octombrie 2014, adica ieri, subsemnatul, adica eu, am implint aproape rotunda varsta de 24 de toamne. A fost o zi chiar okay. Nu sunt fanul petrecerilor, a festivitatilor sau a orice se poate confunda cu cei doi termeni. Mi-am dorit si am avut o zi linistita, alaturi de cei care conteaza pentru mine. Am primit si cadouri si mesaje misto si asta e cam tot ce mi-am dorit. Prietena mea mi-a oferit cadoul cu 2 zile inainte, pentru ca la noi asa se cam poarta. Nu avem nici unul rabdare cand vine vorba de oferit cadouri unul celuilalt. Asadar, cu doua zile inainte de ziua de 18, scumpa mea Loredana ma asteapta sa vin de la job dornica sa-mi ofere cadoul. Da, am un job. Do I hate it or love it ? Voi posta in curand despre asta.Ca mic teaser, pot spune ca lucrez la o companie pe care "You're loving it". 

   Revenind... mi-a corsetat niste ciorapi de lana foarte misto si care sunt pe gustul (piciorul) meu, o felicitare in care mi-a scris ceva mai mult decat frumos si nu in ultimul rand, mi-a cumparat Fifa 15, pentru ca pur si simplu ea e singura care ma iubeste chiar si cand sunt copilaros. Acum pe bune, e okay sa fi copil din cand in cand. Din 24 de ore cat are o zi, macar 1 ora sa fim copii zic eu ca ar fi indicat. Mie unul imi sporeste creativitatea si ma relaxeaza pentru a o expune in diverse moduri.

15.10.2014

Pedaleaza, e mai sanatos!

   Chiar daca am evoluat atat de mult astfel incat sa punem sub capota unei masini "N" cai putere, cred in continuare ca mersul pe bicicleta este sfant. Se pare ca si in Craiova se vor amenaja primele piste pentru biciclisti, exceptandu-le pe cele din parcul Nicolae Romanescu. Drept urmare s-au organizat cateva actiuni pentru promovarea mersului pe bicicleta. Din pacate eu nu am putut participa, desi sunt posesor de bicicleta de mai bine de 2 ani. 

14.10.2014

Cum mai punem bibelourile pe un Smart TV?

   Din fericire, ma numar printre cei care au prins si epoca televizorului alb-negru. M-am nascut in 1990, iar pana sa ma dezmeticesc, tata, caci el era pasionatul de tehnologie, inca nu spusese adio ultimului televizor alb-negru din casa. Snagov se numea, asta tin minte si acum. Cam totul era diferit pe atunci, iar televizorul, alaturi de radio reprezentau in adevaratul sens al cuvantului "cutia magica" de unde oamenii isi luau informatiile. Internetul era doar o chestie de care auzisera cativa oameni, cum ca ar exista undeva departe si cam atat.
   Revendind la televizor, acesta pe langa calitatea de "magic box", avea si un rol estetic in casa extrem de important. Nu de putine ori, pe televizor isi gasea loc un bibelou primit de la nu stiu ce ruda sau celebrul peste din sticla. Asadar, daca cineva avea in perioada aceea un televizor si un peste de sticla in acelasi timp, aceste elemente trebuiau sa stea fix unul deasupra celuilalt. Pestele pe televizor, ca sa nu existe confuzii.

   Pe atunci cred ca lumea nu prea indraznea sa viseze la ce ar putea aparea nou. Tin minte ca de fiecarea data cand un televizor sau un electrocasnic avea un transistor in plus, se gasea cineva sa spuna "mai mult de atat nu au ce sa-i faca". Eu insa nu am fost asa, multumita tatalui meu. Ma invata mereu sa privesc spre viitor folosindu-mi imaginatia si ma indemna tot timpul fiu deschis la tot ce e nou. Alaturi de el am demontat televizorul alb negru, magnetofonul, casetofonul si cam tot ce prindeam. Ma ajuta sa invat cum functioneaza lucrurile si asta ma ajuta totodata sa visez. Nu stiu daca pot spune ca am intuit ca lucrurile se vor schimba in mod radical, dar cu siguranta speram ca se va intampla. Pe la vreo 5-6 ani, ma gandeam cat de tare ar fi sa poti sa agati televizorul pe perete la fel ca un tablou si cat de incredibil ar fi daca ar avea si radio incorporat.

12.10.2014

Ce cred eu !

   Mă plimbam zilele acestea prin Craiova şi în timp ce străbăteam bulevardele încercam să descopăr ce lipseşte oraşului. Aveam şi încă am senzaţia că ceva e spooky. Mă uitam la oamenii care treceau pe lângă mine, mă uitam la clădiri, la maşini, la câinii maidanezi care încă se mai plimbă necontenit pe străzi, la cer, la trotuare şi la alte lucruri pe care nu mi le amintesc. Concluzia mea, cel puţin în momentul de faţă e următoarea: Într-adevăr, vrem o ţară că afară, dar nu facem nimic pentru asta sau dacă facem, facem doar pe jumătate. Văd şi aud oameni vorbind despre cât de mişto e în afară şi că oriunde te-ai duce e mai okay decât la noi.

   Am avut şi eu şansa să călătoresc în afară şi pot spune că da, aşa e, e mai mişto să te plimbi pe străzi curate, e mai plăcut să respiri aer curat, e mai ok să mergi cu autobuzul. Însă chestiile astea le-am putea face şi aici, dacă ne-am da interesul ceva mai mult.

02.10.2014

Cum am (fost) cucerit



Cred ca subiectul cuceririi unei femei este un subiect dezbatut si privit deseori ca si cum cineva are reteta “succesului”. Am pus in ghilimele "succes", pentru ca din punctul meu de vedere a ajunge sa fi impreuna cu fata pe care o placi nu reprezinta un target atins, ci lucrul menit sa se intample, daca se intampla.
Fiecare trecem prin astfel de momente: la un moment dat ne cade cu tronc o fata. Fie ca suntem adolescenti, adulti, batrani, astronauti sau chiar dulgheri, nu cred ca gresesc cand spun ca in momentele acelea de indragosteala ce pare ca va tine o vesnicie, ne comportam ca niste greieri. Adica am canta despre asta intr-una.

Si cum Pamantul se invarte, si eu odata cu el, am ajuns la un moment dat sa fiu cu capul in nori. Nu gravitatia era insa cea care m-a adus in acea situatie, ci o prea frumoasa fata. Nu era singura la parinti, dar stiam ca va fi mandra mea inca din secunda in care am vazut-o prima oara. Totul a inceput in vara anului 2011, cand eu eram inca student si credeam ca o sa  schimb lumea daca voi stapani tehnicile de aschiere. Eram student la Mecanica. Thank God that it's over. Asadar, revenind la poveste, nu totul se misca asa de repede precum voiam eu. Simteam ca suntem facuti sa fim impreuna si, repezit din fire, m-am aruncat in lupta incercand sa o invit la celebrul suc, loc unde am fi putut fi amandoi, si unde am fi avut sansa sa ne cunoastem un picut mai bine.
Universul are insa un simt al umorului destul de bine dezvoltat si a facut ca timp de doua luni de zile ea sa fie nevoita sa plece din oras, iar eu sa astept timid. Astfel, departe fiind unul de celalalt, aveam totusi cateva variante prin care sa tinem legatura. Porumbeii calatori, telegrame, scrisori parfumate dupa caz, telepatia si telefonul+internetul. I-am ales pe cei din urma, pentru ca cei din urma vor fi cei dintai si pentru ca era mai la indemana putin. Astfel ca timp de 8 saptamani, adica doua luni seara de seara, zi de zi, dimineata de dimineata, vorbeam despre tot ce se putea vorbea, multumind thenologiei ca a avansat atat de mult.

30.09.2014

Am zburat cu avionul.


   Vin momente in viata in care trebuie sa faci si ce iti e frica. Imi era si inca imi este frica de inaltime, de ideea de a zbura cu o chestie asupra careia nu ai niciun control si asa mai departe. Aveam si alternativa de a merge cu masina, dar c’mon, eu nu sunt las si daca altii pot, pot si eu.

   Doua saptamani inainte.


 Ma asez confortabil in fata laptopului, il deschid, astept, se deschide, zic „of” si incep sa caut bilet. Habar nu aveam ce si unde sa caut, care companie, daca e okay, daca asa, daca pe dincolo. Gasesc in cele din urma un bilet acceptabil ca pret. Intru pe site-ul companiei, introduc  toate datele necesare, ma asigur ca e in regula, intr-un cuvant fac rezervarea biletului inclusiv check’in-ul online(e gratis online) si incep sa ma gandesc cum face tot omu’ la tot ce-I mai rau.

   Intre timp imi caut un troller in care sa imi indes toate hainele de care credeam ca am nevoie si sa-mi mai cumpar ce mai aveam nevoie. Barbat fiind, la mai mult de boxeri si ciorapi nu m-am putut gandi, dar noroc cu prietena mea, care mi-a facut toate cumparaturile si mi le-a aranjat intr-un mod uman in bagaj.

   Tic tac.

29.09.2014

iPhone 6 ajunge in Romania!



Mai e nevoie sa facem cunostiinta cu celebrul iPhone ? Cred ca nu. Poate ca nu toata lumea stie ce reprezinta Apple, cine sunt ei, de unde vin, dar in mod cert toata lumea, si cand zic toata lumea ma refer la TOATA LUMEA, stie ca Iphone-ul mananca nori (bani). Eu unul nu am avut niciodata iPhone si nu pentru ca nu mi-am dorit, dar pur si simplu n-a fost sa fie. Unul din aspectele care m-a oprit din drumul meu spre un astfel de dispozitiv, trebuie spus ca a fost reprezentat de mai sus mentionatii nori, adica bani. 



Cifra mea norocoasa este 6 si culmea, noul Iphone este chiar Iphone 6, asa ca degetele imi sunt inclestate si incep sa visez frumos. Am o sansa la al castiga datorita concursului organizat de Chinezu, concurs la care va invit sa va inscrieti cu toata increderea (link aici).



Cine face posibila prezenta noului Iphone in Romania ? 

Pai simplu, nimeni altii decat cei de la QuickMobile.ro. Multumita lor, iPhone 6 va fi prezent si in tara noastra fara intarziere fata de alte tari si asta nu poate decat sa ne bucure. Asadar iata ca in sfarsit Romania intra in randul tarilor cu potential si in radul celor care isi doresc sa fie in pas cu tehnologia. Faptul ca cei de la QuickMobile sunt primii care vor vinde noul iPhone 6 reprezinta un urias pas inainte si o mana de ajutor pentru cei care isi doresc acest telefon repede repejor, fara a mai depinde de alte lucruri ce nu tin de comparator. 

Deci, iti doresti noul iPhone6? Atunci esti unde trebuie. QuickMobile.ro iti indeplineste dorinta, fiind primii care aduc noul iPhone in Romania si daca te crezi norocos nu uita sa te inscrii la concurs.

05.09.2014

Popcorn cu caramel


Mergeam azi cu autobuzu'. Traseu’ 3. Ca pe ala am abonament. Era autobuz mare, adica o raritate pe traseu’ asta. Ma urc tiptil pe usa din spate, ma reped spre scaunele din fundul autobuzului, pentru ca acolo e difuzorul. Era radio.. Europa Fm, cred. Oamenii aia chiar pun muzica buna de cele mai multe ori.. Pe cinstea mea.

Autobuzu’ porni in tromba.. in limitele lui. Are cutie automata, adica schimba vitezele singur. Tare rau de tot.

Imi pun mana in falca, pentru ca asa stau eu in autobuz si cocot picioru pe o dunga sa par mai ferches si sa stau si mai comod. Nu trece mult si ma apuca melancolia de 15 min. 15min, pentru ca atat dureaza calatoriile mele zilnice cu 3’u. La radio e o melodie ok. Nu imi aduc aminte exact ce melodie, dar stiu ca imi placea cat sa ma faca sa ma simt bine si atat. La un moment dat, cam dupa vreo 2 statii din care nu se urca pensionari (o alta raritate), se simte un miros de popcorn, exact cum miroase ala din cinema. Hai ca trebuie sa stiti mirosul ala. Nu e ca popcorn-ul de il faci acasa in tigaie sau microunde. E mirosul ala de.. tinerete cu caramel.

   Am auzit sau citit pe undeva, ca mirosul iti declansaza amintiri sau ceva de genul asta. Si aici doream sa ajung. Deci in momentul in care nasul meu sensibil si cu cateva puncte negre percepu’ acel miros, incepu sa ruleze niste. .nu sentimente, ci un dor de varsta de 16-17 ani. De emotiile alea cand duceai o fata la cinema si sperai la un sarut.. de emotiile pe care le aveai cu cateva ore inainte, de cum iti batea inima cand incercai sa te gandesti cum sa o iei de gat sau de mana la vreo scena mai tandra, ca doar deh, esti sau erai un romantic.
   Mie asa imi miros amintirile alea…a popcorn cu caramel.
   Si nu e chestia ca visez cu ochii deschisi sau rememorez des sau mai stiu eu ce. Pe cinstea mea, dar uite ca mintea omului merge foarte misto uneori. Rotitele se invart in multe directii.


  Acum sunt implinit, iubesc si sunt iubit, dar atunci doar visam la asta cu ochii larg deschisi, aruncati pe o proiectie dramatica-romantico-comedie-sf-etc.



   Magie !

05.05.2014

Prima postare

În primul rând aş vrea să mă prezint într-un mod formal. Mă numesc Andrei Răduică, dar probabil că știai asta din head-ul blogului. Am 24 de ani şi sunt din Craiova.

Să-mi pun două întrebări:

1. Ce vrei cu blogul asta? 

Excelentă întrebare. Vreau ca acest blog să devină într-un timp cât mai scurt dacă se poate... jobul meu. Dar un altfel de job.

2. Cum? 

Habar nu am incă. Only time will tell. Voi scrie ce-mi trece prin minte. O hârtie... câteva cuvinte şalalala.