Follow Me

28.10.2014

"Home sweet Home" poate fi oriunde

Sursa bandagedear.com/
   Oamenii au avut mereu tendinta de a se atasa de un anume loc, caruia sa ii spuna "acasa", locul in care atunci cand intra sa se simta usurati, iar dupa un oftat bucuros, sa poata agata cheile in cuierul pe care scrie "Home sweet Home". Insa din fericire, dorinta de atasament fata de un loc nu ne-a impiedicat niciodata sa calatorim. Din punctul meu de vedere, calatoriile sunt cele care modeleaza un om si il fac sa fie cine este de fapt.


   Nimic nu este mai placut precum sentimentul de a porni la drum pentru a descoperi ce alte lucruri sunt in jurul tau. Pana la urma, pe intreaga lume putem agata un semn gigantic pe care sa scrie "Home sweet Home".

   Asa ca iata-ma asezat pe scaunul de la birou, cu ochii larg deschisi si impins de imaginatie catre destinatii ce inca imi sunt neclare. Imi asez pe urechi si castile, pornesc o melodie ce vrea sa fie precum un soundtrack la filmul calatoriei pe care mi-o imaginez. Imagini apar si dispar, ca si cum imaginatia mi s-ar calibra pentru cea mai buna idee.

21.10.2014

Vot pe vot se scoate!


   Deci la orice pas, pe cam 2 din 3 blocuri, pe 1 din 2 stalpi, pe una din doua plase tinute bine de un pensionar in mana e moaca unui candidat la prezidentiale. Stau si ma intreb.. cine naiba sunt astia? De unde vin ei si cum de ajung in situatia de a avea o sansa sa conduca o TARA? Promisiuni peste promisiuni cum ca vor schimba tara, o vor unii, o vor incolo si incoace. Ma fir-ar al naibii sa fie! Stati asa sa va votez pe toti si sa va faceti un club al vostru sub deviza "Unde's multi puterea creste". 

   Efectiv nu mai ai loc de sfinti carora intamplator o data la 5 ani le pasa al dracului de tare de soarta cetateanului de rand si de starea tarii. O data la cinci ani parca se face lumina afara si observa ei cu ochii lor bulbucati si buimaciti faptul ca nu-s autostrazi, ca strazile sunt de rahat, ca banii sunt putini, ca oameni sunt amarati etc. Si mai amuzant este ca toti au aceeasi tactica si cam acelasi plan. Sculat de dimineata, spalat pe dinti sa nu miroasa gura a rahaturi politice, imbracat la costum neaparat, pornit la drum tica tica tica prin locuri unde "admiratorii" veniti singuri singurei(cu autocare) il asteapta pe canditatul X. Promite doua-trei lucruri, oricum nimanui nu ii mai pasa, face poza cu un copil oarecare, cumpara o legatura de leustean de la taraba unui taran din piata pentru a arata ca X-ulescu stimuleaza in mod DIRECT agricultura tarii romanesti. O poza-doua apoi pentru tabloide, o declaratie cretina pt Tv si plecat acasa. Datorie indeplinita pentru inca o zi de campanie. 

19.10.2014

Douazeci si patru de ani!

   18 octombrie 2014, adica ieri, subsemnatul, adica eu, am implint aproape rotunda varsta de 24 de toamne. A fost o zi chiar okay. Nu sunt fanul petrecerilor, a festivitatilor sau a orice se poate confunda cu cei doi termeni. Mi-am dorit si am avut o zi linistita, alaturi de cei care conteaza pentru mine. Am primit si cadouri si mesaje misto si asta e cam tot ce mi-am dorit. Prietena mea mi-a oferit cadoul cu 2 zile inainte, pentru ca la noi asa se cam poarta. Nu avem nici unul rabdare cand vine vorba de oferit cadouri unul celuilalt. Asadar, cu doua zile inainte de ziua de 18, scumpa mea Loredana ma asteapta sa vin de la job dornica sa-mi ofere cadoul. Da, am un job. Do I hate it or love it ? Voi posta in curand despre asta.Ca mic teaser, pot spune ca lucrez la o companie pe care "You're loving it". 

   Revenind... mi-a corsetat niste ciorapi de lana foarte misto si care sunt pe gustul (piciorul) meu, o felicitare in care mi-a scris ceva mai mult decat frumos si nu in ultimul rand, mi-a cumparat Fifa 15, pentru ca pur si simplu ea e singura care ma iubeste chiar si cand sunt copilaros. Acum pe bune, e okay sa fi copil din cand in cand. Din 24 de ore cat are o zi, macar 1 ora sa fim copii zic eu ca ar fi indicat. Mie unul imi sporeste creativitatea si ma relaxeaza pentru a o expune in diverse moduri.

15.10.2014

Pedaleaza, e mai sanatos!

   Chiar daca am evoluat atat de mult astfel incat sa punem sub capota unei masini "N" cai putere, cred in continuare ca mersul pe bicicleta este sfant. Se pare ca si in Craiova se vor amenaja primele piste pentru biciclisti, exceptandu-le pe cele din parcul Nicolae Romanescu. Drept urmare s-au organizat cateva actiuni pentru promovarea mersului pe bicicleta. Din pacate eu nu am putut participa, desi sunt posesor de bicicleta de mai bine de 2 ani. 

14.10.2014

Cum mai punem bibelourile pe un Smart TV?

   Din fericire, ma numar printre cei care au prins si epoca televizorului alb-negru. M-am nascut in 1990, iar pana sa ma dezmeticesc, tata, caci el era pasionatul de tehnologie, inca nu spusese adio ultimului televizor alb-negru din casa. Snagov se numea, asta tin minte si acum. Cam totul era diferit pe atunci, iar televizorul, alaturi de radio reprezentau in adevaratul sens al cuvantului "cutia magica" de unde oamenii isi luau informatiile. Internetul era doar o chestie de care auzisera cativa oameni, cum ca ar exista undeva departe si cam atat.
   Revendind la televizor, acesta pe langa calitatea de "magic box", avea si un rol estetic in casa extrem de important. Nu de putine ori, pe televizor isi gasea loc un bibelou primit de la nu stiu ce ruda sau celebrul peste din sticla. Asadar, daca cineva avea in perioada aceea un televizor si un peste de sticla in acelasi timp, aceste elemente trebuiau sa stea fix unul deasupra celuilalt. Pestele pe televizor, ca sa nu existe confuzii.

   Pe atunci cred ca lumea nu prea indraznea sa viseze la ce ar putea aparea nou. Tin minte ca de fiecarea data cand un televizor sau un electrocasnic avea un transistor in plus, se gasea cineva sa spuna "mai mult de atat nu au ce sa-i faca". Eu insa nu am fost asa, multumita tatalui meu. Ma invata mereu sa privesc spre viitor folosindu-mi imaginatia si ma indemna tot timpul fiu deschis la tot ce e nou. Alaturi de el am demontat televizorul alb negru, magnetofonul, casetofonul si cam tot ce prindeam. Ma ajuta sa invat cum functioneaza lucrurile si asta ma ajuta totodata sa visez. Nu stiu daca pot spune ca am intuit ca lucrurile se vor schimba in mod radical, dar cu siguranta speram ca se va intampla. Pe la vreo 5-6 ani, ma gandeam cat de tare ar fi sa poti sa agati televizorul pe perete la fel ca un tablou si cat de incredibil ar fi daca ar avea si radio incorporat.

12.10.2014

Ce cred eu !

   Mă plimbam zilele acestea prin Craiova şi în timp ce străbăteam bulevardele încercam să descopăr ce lipseşte oraşului. Aveam şi încă am senzaţia că ceva e spooky. Mă uitam la oamenii care treceau pe lângă mine, mă uitam la clădiri, la maşini, la câinii maidanezi care încă se mai plimbă necontenit pe străzi, la cer, la trotuare şi la alte lucruri pe care nu mi le amintesc. Concluzia mea, cel puţin în momentul de faţă e următoarea: Într-adevăr, vrem o ţară că afară, dar nu facem nimic pentru asta sau dacă facem, facem doar pe jumătate. Văd şi aud oameni vorbind despre cât de mişto e în afară şi că oriunde te-ai duce e mai okay decât la noi.

   Am avut şi eu şansa să călătoresc în afară şi pot spune că da, aşa e, e mai mişto să te plimbi pe străzi curate, e mai plăcut să respiri aer curat, e mai ok să mergi cu autobuzul. Însă chestiile astea le-am putea face şi aici, dacă ne-am da interesul ceva mai mult.

02.10.2014

Cum am (fost) cucerit



Cred ca subiectul cuceririi unei femei este un subiect dezbatut si privit deseori ca si cum cineva are reteta “succesului”. Am pus in ghilimele "succes", pentru ca din punctul meu de vedere a ajunge sa fi impreuna cu fata pe care o placi nu reprezinta un target atins, ci lucrul menit sa se intample, daca se intampla.
Fiecare trecem prin astfel de momente: la un moment dat ne cade cu tronc o fata. Fie ca suntem adolescenti, adulti, batrani, astronauti sau chiar dulgheri, nu cred ca gresesc cand spun ca in momentele acelea de indragosteala ce pare ca va tine o vesnicie, ne comportam ca niste greieri. Adica am canta despre asta intr-una.

Si cum Pamantul se invarte, si eu odata cu el, am ajuns la un moment dat sa fiu cu capul in nori. Nu gravitatia era insa cea care m-a adus in acea situatie, ci o prea frumoasa fata. Nu era singura la parinti, dar stiam ca va fi mandra mea inca din secunda in care am vazut-o prima oara. Totul a inceput in vara anului 2011, cand eu eram inca student si credeam ca o sa  schimb lumea daca voi stapani tehnicile de aschiere. Eram student la Mecanica. Thank God that it's over. Asadar, revenind la poveste, nu totul se misca asa de repede precum voiam eu. Simteam ca suntem facuti sa fim impreuna si, repezit din fire, m-am aruncat in lupta incercand sa o invit la celebrul suc, loc unde am fi putut fi amandoi, si unde am fi avut sansa sa ne cunoastem un picut mai bine.
Universul are insa un simt al umorului destul de bine dezvoltat si a facut ca timp de doua luni de zile ea sa fie nevoita sa plece din oras, iar eu sa astept timid. Astfel, departe fiind unul de celalalt, aveam totusi cateva variante prin care sa tinem legatura. Porumbeii calatori, telegrame, scrisori parfumate dupa caz, telepatia si telefonul+internetul. I-am ales pe cei din urma, pentru ca cei din urma vor fi cei dintai si pentru ca era mai la indemana putin. Astfel ca timp de 8 saptamani, adica doua luni seara de seara, zi de zi, dimineata de dimineata, vorbeam despre tot ce se putea vorbea, multumind thenologiei ca a avansat atat de mult.