Follow Me

28.11.2014

Despre joc şi joacă


De curând am fost în vizită la nişte prieteni de familie, care au un băieţel în vârstă de 10 ani. Cel mic e incredibil de energic şi are camera plină cu jucării. Dacă îl întrebi, spune totuşi că sunt "jucării de băieţi mari", pentru că el NU mai este mic. Curios fiind din fire, l-am întrebat ce jocuri joacă el când stă pe internet. Am aflat că joacă ba jocuri cu tractoare mari, ba cu maşini sau roboţi. Este destul de bine controlat, aşa că nu are voie la chestii sângeroase, mult prea violente.

Încă mai am şi acum tractoarele şi maşinile de poliţie pe care mi le cumpăra tata. Aşa că am fost teribil de curios cum sunt jocurile în ziua de azi pe care le joacă cei mici. Am dat o căutare rapidă şi am găsit o mulţime de lucruri interesante. La început eram doar interesat de nou, dar în următoarele minute a început să mi se pară chiar atractiv. Jucam jocuri cu tractoare şi cu curse. Aranjam terenuri la fermă. Pe cuvânt de nu e relaxant! 

Poate că nu se compară cu grafica jocurilor "de băieţi mari" pe care, recunosc, că le-am cumpărat şi le joc, dar îţi dau un sentiment aparte. Sunt amuzante şi teoretic simple, dar te pot ţine minute bune pentru a rezolva nu ştiu ce misiune. Şi chiar am rezolvat câteva, nu că aş vrea să mă laud cu acest lucru.

Oare când îţi dai seama că eşti destul de mare pentru a nu mai juca jocuri destinate celor mici? Probabil că nu poţi şi tocmai de aceea avem cu toţi voie să ne amintim de jocurile care ne furau ore din viaţă acum câţiva ani. Eu când eram mic nu aveam internet şi am ratat multe, acum însă copii se bucură de o mulţime de jocuri online. Cheia este să existe o limită.

23.11.2014

Sunt cine sunt!

Sunt cine sunt si cu asta basta! 

Deseori, daca nu de prea multe ori, trebuie sa-mi maschez emotiile doar pentru a ma camufla cat mai bine in aceasta societate moderna. Nimic nu este ce este de fapt si totul parca mai degraba seamana unui ideal mai mult sau mai putin onest. Tuturor le este teama de excludere.

In fiecare zi sunt bombardat de informatii din toate colturile lumii. Se exercita asupra mea o presiune sociala de care nu am nevoie. Daca intru pe facebook sau pe twitter sau pe orice platforma de genul, voi observa ca lumea pare al naibii de roz si voi incepe sa ma gandesc serios daca nu cumva eu sunt un pic nebun uneori. Bun, nebun, incerc insa pe cat posibil sa nu ma ascund prea tare in spatele unei postari pe facebook si nici in spatele vreunui filtru pe instagram. Nici cuvintele nu incerc sa le aleg pentru a ma creiona altfel decat sunt. Sunt cine sunt. Vreau ca lumea sa inteleaga asta si sa nu-mi mai ceara in mod direct sau indirect sa fiu altfel, cu toate ca o va face. Mie nu imi este frica sa fiu eu.

16.11.2014

Living the dream


Secolul 21 and still counting. Lumea pare ca este acoperita de un val tehnologic, iar cei ce nu stiu sa inoate in marea de biti sunt de mana intr-un parc sau citind o carte cu pagini din hartie adevarata ce miros a viata. Noi, ceilalti, am ridicat demult ancora si am pornit la drum. Suntem capitanii propriilor vase si navigam internetul in lung si in lat cautand fericirea. Nu avem o directie clara, busola e si ea digitala, descarcata sub forma de aplicatie dintr-un magazin virtual, dar nici gand ca ne-ar putea ghida undeva. Urechile sunt acoperite cu casti mari, ochi de ochelari 3D, inima si sufletul sunt doar concepte carora nici google nu le stie insemnatatea.

Imaginea noastra e formata acum din milioane de pixeli, randata de placi grafice sau pur si simplu suntem o mana de cuvinte tastate pe un chat. Internetul este o capcana in care am cazut demult, de buna voie si nesiliti de nimeni. Am spus da, el a zis ok si uite-ne astazi "traind" intr-o mare comunitate.

Acest lucru ar fi trebuit sa fie un lucru pozitiv, insa din pacate nu este chiar asa. Priveam zilele trecute in jurul meu si observam faptul ca bancile sunt tot mai goale. Tinerii indragostiti isi petrec tot mai mult timp in fata unui ecran, alegand sa tasteze in loc sa comunice, sa transmita emoticoane in loc de sentimente reale, iar conceptul de online dating e gata instaurat.

13.11.2014

Vrei sa mergem la o cafea impreuna?


   Din punctul meu de vedere, micile lucruri fac ziua mai frumoasa. Ma bucura faptul ca e soare afara desi Busu  zicea ca ploua, faptul ca datorita cafelei ce m-a tinut treaz toata noaptea am reusit sa iau 5-ul la examen sau pur si simplu ca am reusit sa prind autobuzul dupa ce am alergat dupa el 200 de metri.

   Nu stiu cum ar fi lumea fara eroi, fara lucrurile ce ne motiveaza sa fim mai buni, fara toate stelele ce le folosim ca pretext pentru dorinte exagerate atunci cand cad, fara toate aceste lucruri mici ce adesea trec neobservate. Probabil ca am fi un pic mai tristi, iar daca nici minunata bautura neagra ce poarta numele de cafea nu ar fi existat la randu-i, probabil ca am fi fost o lume de adormiti moracanosi. Aici se exculd somnambulii pentru ca ei sunt cool!

   In multe povesti de dragoste sau nu, popularul "A fost odata ca niciodata" ar putea fi inlocuit cu "Vrei sa mergem la o cafea impreuna?", iar asta ma bucura pentru ca sunt contemporan unei licori cu adevarat magice. Si la mine o astfel de poveste a inceput tot cu o ceasca de cafea si contiuna si astazi cu aceasi ceasca, dar evident cu alta cafea, preparata maiestuos de catre mine, fara falsa modestie.

Ipodul din targ


   Mi-am cumparat un Ipod din targ acum ceva vreme. Prin asta am redescoperit placerea de a asculta muzica si nu numai. 

   Nu stiu cum sunt altii, dar eu mereu am fost capiat dupa muzica buna. Imi aduc aminte inca de pe la 4-5 ani, tata ma invata sa montez benzile la magnetofon. Of, Doamne, ce muzica! Pink Floyd, Michael Jackson, Queen, Phil Collins, Abba, Egales... atat de multi. Stateam si ascultam benzile cap-coada si imi imaginam tot felul de lucruri. 

   Stiu ca la melodile celor de la Pink Floyd mereu ma cuprindea o stare de visare, iar chitara ma facea sa vibrez la fiecare acord. Eram copil, dar muzica imi vorbea pe inteles oricum. Rasul de la sfarsitul melodei Thriller a lui Mj ma baga la propriu cu capul sub perna si mereu asociam rasul ala cu cel al lupului din Scufita Rosie. Nu ca ar fi ras vreodata lupul, dar in mintea mea povestea aceea cuprindea rasul lui malefic in timp ce o infuleca pe biata scufita. Erau chestii care imi stimulau creativitatea. 

   Povestile pe atunci se derulau in mintea mea. Un fel de benzi desenate proiectate pe perete. Genial! Si spuneam, am redescoperit placerea de a asculta muzica. Da, intr-adevar... e ceva. Momentan ascult albumul lui Damien Rice-My Favourite Faded Fantasy. Un album excelent, ce te trece de la extaz la agonie. Sunt unele versuri si pasaje care vor rezona cu cel putin un sentiment ce-l traiesti sau l-ai trait.

   Zboara gandule, zboaraaa!

09.11.2014

Sign out


   Iata ca lumea se transforma pe zi ce trece. Pana nu demult orice lucru avea o alta valoare, atat emotionala , cat si materiala. Eu am prins si perioada in care aproape nimeni din jurul meu nu stia ce este internetul, daca exista cu adevarat si daca va fi vreodata prezent in vietile noastre. Iata ca este prezent nu numai in vietile noastre, ci mai mult decat atat, ne ofera "posiblitatea" de a trai in universuri formate din milioane de biti, paralele cu realitate pe care o traim de fapt.

   Daca ar fi sa caracterizez internetul, as spune ca este precum Calul Troian. Ne-a fost livrat la usa, frumos ambalat in milioane de idei care mai de care mai creative. L-am acceptat, gandindu-ne ca evolutia va fi intradevar una benefica, insa pe langa aspectele pozitive pe care cu siguranta ca le are, ne-a fortat sa devenim dependenti de unele lucruri de care candva nici macar nu aveam nevoie.

   Acum totul are o alta valoare, iar lucrurile sunt ghidate catre alte orizonturi. Oricat de departe ai fi, esti la un apel pe skype distanta, oricat de trist ai fi, exista un emoticon care sa zambeasca in locul tau si oricat de singur ai fi, vei avea pe contul de facebook sute de "prieteni" care "sa-ti fie aproape".

02.11.2014

Strada Fictiunii care duce la Editura All


   Oamenii sunt niste visatori din fire, iar pentru a visa nu este nevoie de prea multe lucruri. Tot ce iti trebuie se rezuma la imaginatie si curaj. Important este sa ai la ce sa te gandesti, iar cu putin efort, totul se poate desfasura in fata ta ca si cum ai fi un regizor pe care timpul nu si-a pus amprenta. Poti purta filmul vietii spre copilarie, spre viitorul cel mai indepartat, intr-o alta dimensiune sau chiar pe o planeta imaginara.

   Imaginatia si creativitatea sunt deseori marcate de literatura. Asadar, fie ca ai ales sa citesti carti din programa scolara, fie ca ai citit ce ti-a picat in mana de la X sau Y, in mod cert imaginatia a avut parte de o slefuire.

Sursa http://fsa.zedge.net/