Follow Me

06.01.2015

Dimineata in gara

Gară, dimineaţă, ochi cârpiţi. Nu somn, nu cafea, nu chef. Stă să se crape de ziuă. Din punctul meu de vedere, să mai stea. Încă un picuţ şi iluminatul public merge la culcare. Noaptea becurilor este ziua.

Mă uit la vagoane. Mă uit la roţile lor. Mă uit cum stau acolo neclintite. Un nene îmbrăcat într-o uniformă vine şi le loveste. Le loveşte blând. O scurtă verificare. Sunetul e ok la început. La a şasea roată devine agasant.

Şi cand n-ai somn, ai ideei. Adică am idei.

Cum ar fi un joc în care player 1 să fie cine sunt, iar player 2 să fie cine aş fi putut fi. Bine, faza cu cine aş fi putut fi e exagerată pentru că după război multi viteji se arată. Doar Mihai Viteazu a fost viteaz în plin fapt. Şi când zic doar Mihai Viteazu, vreau să spun că doar el mi-a venit in minte.

Revenind la joc. Fiecare player nu trebuie decât să îl facă pe celălalt să se simtă prost. Cine cedează... cedează.

Un strop de imaginaţie, iar CINE SUNT stă cu mana-n falcă si cugetă.

Sunt un om. Sunt un om care are tot ce vrea. Iubesc şi sunt iubit aşa cum mi-am dorit. Mă simt împlinit şi nu mă gândesc la nimic altceva. Sigur, am lucruri clar stabilite pe care le voi face în mod cert, la momentul potrivit. Nu cred că are rost să spun că am terminat nu ştiu ce facultate sau că detest petrecerile de doi bani. Şi apropo, nu regret aproape nimic din ce m-a şlefuit până acum. Sunt cine sunt şi cu asta basta.

CINE AŞ FI PUTUT FI râde şi se bucură că-i vine rândul.

Eşti slab, ai fi putut să mă invingi. Deci fi atent că nu repet de 2 ori. Eu sunt tot ce nu eşti. Ai visat să fii un cal verde pe un perete. Eu sunt acela. De fapt, eu sunt şi calul şi peretele. Ai vrut să conduci un regat cu sabie de lemn? Să cucereşti împărăţii şi să castigi mâna duduii ăluia morăcănos şi chitros? Eu sunt ăla care ar fi putut câştiga, recte tu. Ai fi vrut să nu fii un "meseria nu este facuta publică decoamdată", ci doar un artist prăpădit, dar al dracului de bun? Eu sunt ăla. Ai fi vrut să fii o planetă? Eu sunt planeta, de fapt, sunt toată galaxia gândurilor tale. Mă rog, aş avea mai multe de înşirat. Dar eşti cine eşti şi te ştiu cum eşti. Aşa că...

Ciu ciuuu zice trenul. Îmi întrerupe micul exercţiu de imaginaţie. Nu-i pasă, că doar e tren. Trenurilor nu le pasă de nimic. Ele doar poartă poveşti de ici până colo şi câteodată înapoi.

Îmi târăsc trolerul până la vagon. Vagonul şase, locul la geam. Dau să continui ce începusem pe peron. Nici chip să mai reuşesc. Fusese oricum destul şi destul de interesant. N-a cedat niciunul până la urmă. Fiecare a rămas pe poziţia sa. Recomand cu căldură (prinde bine pe frigul ăsta) să experimentezi un astfel de joc.

Mă rog... până la urmă eu sunt, tu eşti, el/ea este, noi suntem, voi sunteţi, ei/ele sunt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu