Follow Me

27.04.2015

Magic door

Nu sunt eu vreun deștept, dimpotrivă, postări în care mă autointitulez idiot îmi stau martore, dar m-am apucat să deslușesc tainele fotografiilor. Evident că n-am realizat până acum mare brânză, pentru că o iau încet. 

Am un aparat decent bridge. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Îmi stă însă agățat la gât sau cu șnurul înfășurat pe mână din ce în ce mai des. Experimentez cam pe ce pot. Câte o floare, câte un smoc de iarbă, o cutie, o Loredana... ce-mi iese în obiectiv. 

Au ieșit ceva poze interesante-ish și poate o să deschid pe blog o rubrică în care nu o să fie prezente prea multe cuvinte și în care o să pun ceva poze frumușele realizate atunci. Dar întâi să mai avansez și eu doi trei pași. Acum sunt copăcel.

23.04.2015

Nu sunt un Curiculum Vitae!

Astăzi, ieri sau nu știu când, mi-am adus aminte că eu sunt mai mult decât atât. Mai mult decât o pereche de blugi și o cămașă peste un tricou în miez de lună.

Eu visam cu ochii deschiși și ascultam Vama în fiecare zi. Nu mâncam tot din farfurie și nu luam alogocalmin când mă durea capul. Unde dracu' am plecat și cine-i ăsta care se bărbierește o dată pe săptămână?

Eu n-aveam mai mult de câțiva lei în buzunar și, de fapt, nici portofel n-aveam. Eu nu mergeam să plătesc facturi și mă durea în cot că în frigider nu mai e lapte.

Nu alergam cu un CV în mână pe la birouri de resurse umane și nici nu luam avionul să caut fericirea. Acum parcă m-am tâmpit de tot. Ca un bezmetic, mi-am legat o bandană la ochi și am dat cu capul de câțiva pereți, mințindu-mă că mă maturizez dacă fac asta. Porcării.

Eu nu aveam dead-line-uri și nu-mi păsa că azi e marți și mâine-i miercuri. Ce dracu bă! Eu chiar credeam că stelele căzătoare, ori cât de poetic ar suna, chiar îndeplineau ce-mi trecea prin cap în momentul ăla.

Buzele nu-mi amorțeau la săruturi lungi și nici nu oftam atât, atunci.

What the hell?!

Acum, chiar de sunt la fel de slăbănog, mănânc tot din farfurie. Am doișpe perechi de blugi și cel puțin atâtea cămăși pe care le port în orice miez de lună. Mă doare capul odată la câteva zile și algocalminul se dă cu rețetă. Să fiu al naibii că știu și chestia asta. N-aveam nevoie de lucruri d-astea pe cap.

Am ceva bani în buzunar și ei chiar nu cumpără atât de multe pe câte credeam. Și totuși... trebuie să să-i am. Acum am și un CV și-un cont pe două, trei sau chiar mai multe rețele sociale. Am vorbit cu departamente întregi de resurse umane și le-am lăsat sute de foi pe care era trecut numele meu cu font times new roman. Foi care nu mi-au spus povestea.

18.04.2015

Amsterdam is coming

Într-un ținut foarte îndepărtat, lupta aprigă ce se duce de prea mult timp pentru tronul de fier devenea tot mai crâncenă. Fiecare alegere urma să conteze mai mult ca niciodată. Cei care luptau nu știau însă un singur lucru: un nou personaj avea să apară. De fapt, el fusese prezent și până acum, dar mereu în umbră, mereu pe fugă. 

Rareori își arăta adevărata față, dar tot timpul se prezenta cu numele care o să rămână pe buzele tuturor după ce planul îi va fi dus la bun sfârșit. Sir Andrerah. Aparține de casa Targaryen, unde mândria nu cunoaște cuvânt pentru a fi exprimată.

Calitățile sale erau recunoscute de toți cei ce-l cunoșteau cu adevărat și asta îi oferea un statut impunător în fața celorlalți. Sir Andrerah era un asasin iscusit cu excelente abilități, demne de un warlock. Aproape că nimic nu l-ar putea învinge. Nici măcar el însuși.


15.04.2015

Hai, ne imbracam?(8) | Good trains will come for those who wait

Cinșpe aprilie. Zi frumoasă. Deschid ochii pe la ora zece, iar la zece și un sfert pornesc radio-ul. E un nou ritual de dimineață. Învârt de potențiometru până când pe ecrănaș apare nivelul 15. Mai exact, să audă și vecinul din dreapta mea. 

Din bucătărie aburi de cafea invadau camera și îmi dau grai să strig, ”Neațaaaa”. Loredana, mult mai vrednică decât mine, știe de fapt că ”Neața” înseamnă ”Adu-mi o ceașcă de cafea, te rog!”, așa că asta se și întâmplă. Două sorbituri, o îmbrățișare și un soare pe cer = început perfect de ziuă. Câteva lucruri importante de făcut astăzi, iar asta presupune haine care să mă facă să fiu un pic altfel. Așa că... mă îmbrac.

13.04.2015

Hai, ne imbracam?(7) | Cămășile sunt the new black

Trebuie să spun că îmi plac cămășile. Cred că am în dulap peste 20 de cămăși. Multe culese, evident, din second hand-uri, dar și câteva, precum cea din articolul ăsta, noi-nouțe. Îmi plac cele cu mânecă lungă. Iarna le port așa cum sunt menite, iar primăvara, vara le suflec mânecile.  

Și acum să intru în pâine, zic. Zilele trecute au fost vreo 18 grade în termometru, așa că am pornit la drum doar în cămașă, blugi și o pereche de adidași. Doar așa, ca să mă simt lejer și fercheș. Așadar, m-am îmbrăcat... de Paști. Două puncte și "d" mare.

11.04.2015

Paste fericit!

Parcă prea de tot aleargă lumea în toate direcțiile. Se apropie Paștele. Brusc omenirea devine gurmandă și toate poftele își primesc răsplata.

Să vezi supermarket-urile ticsite de vânători de carne de mici și miei gata sacrificați e chiar scârbos. Pensionarii își umplu cărucioarele cu verdețuri și ingrediente fără de care drobul n-ar mai fi la fel. Și tot aceleași cărucioare le izbesc de toți călătorii în autobuze. Și când spun călători, mă refer la mine. Pe piciorul drept am o vânătaie.

09.04.2015

Cum sa iti amenajezi balconul in 8 zile

Încă de când mă știu am fost genul de om care a pus preț pe spațiul personal. Partea proastă e că niciodată nu prea am avut un loc în care să mă retrag și să fiu doar eu cu mine. Sau, dacă am avut, a fost doar pentru puțin timp. Așa că... față tristă.

Acum, dacă aș avea ocazia să îmi aranjez un colț așa cum îmi doresc, cred că aș reuși. Nu aș pune preț pe spațiu, pentru că stau la bloc și să ceri spațiu la bloc e ca și cum ai cere aer pe Lună. Deci, balconul ar putea reprezenta un loc în care m-aș desfășura cât aș putea eu de mult. În momentul de față, balconul meu nu reprezintă decât un loc friguros, în care stau aranjate dichisit chestii de care eu m-aș putea lipsi. Așa că primul lucru pe care l-aș face ar fi să mă lipsesc la propriu de toate chestiile de acolo. L-aș face curat lună. Asta așa, ca să am de unde pleca. Apoi pentru amenajarea balconului aș avea câteva idei destul de interesante. Pentru toate îmi trebuie bani. 500 de lei ar trebui să fie mai multe decât suficient pentru ceea ce am eu în căpșor. Noroc cu cei de la provident.ro.

06.04.2015

Hai, ne jucam? | The Room Game

M-am cam jucat din nou. V-am zis într-o postare anterioară că mi s-a deschis apetitul pentru jocuri de tip puzzle. Așa că m-am lăsat dus de val și mi-am achiziționat încă un joc de acest tip, din Google Play. De această dată este vorba de jocul The Room. Până să ajungem la cum și ce face jocul interesant, specific faptul că încă nu am reușit să-l termin. Sunt în plină descoperire, ca să zic așa. Două motive stau la baza faptului că nu l-am terminat. Unul din ele este reprezentat de faptul că nu am atât de mult timp liber încât să-l devorez într-o zi, iar al doilea este acela că... uneori am senzația că nu sunt în stare.