Follow Me

23.04.2015

Nu sunt un Curiculum Vitae!

Astăzi, ieri sau nu știu când, mi-am adus aminte că eu sunt mai mult decât atât. Mai mult decât o pereche de blugi și o cămașă peste un tricou în miez de lună.

Eu visam cu ochii deschiși și ascultam Vama în fiecare zi. Nu mâncam tot din farfurie și nu luam alogocalmin când mă durea capul. Unde dracu' am plecat și cine-i ăsta care se bărbierește o dată pe săptămână?

Eu n-aveam mai mult de câțiva lei în buzunar și, de fapt, nici portofel n-aveam. Eu nu mergeam să plătesc facturi și mă durea în cot că în frigider nu mai e lapte.

Nu alergam cu un CV în mână pe la birouri de resurse umane și nici nu luam avionul să caut fericirea. Acum parcă m-am tâmpit de tot. Ca un bezmetic, mi-am legat o bandană la ochi și am dat cu capul de câțiva pereți, mințindu-mă că mă maturizez dacă fac asta. Porcării.

Eu nu aveam dead-line-uri și nu-mi păsa că azi e marți și mâine-i miercuri. Ce dracu bă! Eu chiar credeam că stelele căzătoare, ori cât de poetic ar suna, chiar îndeplineau ce-mi trecea prin cap în momentul ăla.

Buzele nu-mi amorțeau la săruturi lungi și nici nu oftam atât, atunci.

What the hell?!

Acum, chiar de sunt la fel de slăbănog, mănânc tot din farfurie. Am doișpe perechi de blugi și cel puțin atâtea cămăși pe care le port în orice miez de lună. Mă doare capul odată la câteva zile și algocalminul se dă cu rețetă. Să fiu al naibii că știu și chestia asta. N-aveam nevoie de lucruri d-astea pe cap.

Am ceva bani în buzunar și ei chiar nu cumpără atât de multe pe câte credeam. Și totuși... trebuie să să-i am. Acum am și un CV și-un cont pe două, trei sau chiar mai multe rețele sociale. Am vorbit cu departamente întregi de resurse umane și le-am lăsat sute de foi pe care era trecut numele meu cu font times new roman. Foi care nu mi-au spus povestea.

Acum am și job... și deadline-uri și facturile le plătesc la sfârșitul lunii pe toate... ca să nu uit vreuna. Cred că sunt luni de zile de când n-am mai stat să mă uit la cer. Să stau efectiv ca boul și să văd și eu ce mai e nou. O mai fi apărut vreo stea, s-o mai fi mutat vreuna. Poate că Jupiter sau Marte mi-ar fi făcut cu ochiul sau poate pur și simplu, una din milioanele de stele s-ar fi oferit să cadă... doar așa, să-mi îndeplinească o dorință. Sunt un prost.

Oftez prea des și nici Vama nu mai ascult în fiecare zi. Pe undeva, noroc cu Ipod-ul din buzunar. El îmi amintește uneori că am fost un puști.

N-am crezut că voi uita vreodată de inima mea, ca să mă refer la epilog, dar uite că am făcut-o.

Îmi las mie textul ăsta moștenire... ca să nu mai uit vreodată.

Melodie: Rudimental - Free ft. Emeli Sandé

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu