Follow Me

20.06.2015

Rinocerii

Ieri a fost o zi drăguță. Trecuse ceva timp de când nu mai fusesem la teatru, așa că trebuia să fac ceva în această privință. Și-am făcut.

Finalul de stagiune a coincis cu ultimele reprezentații ale spectacolului Rinocerii. Nu am să intru în detalii despre ce reprezintă piesa de teatru Rinocerii și ce anume trebuie să înțelegi din ea. Nu fac asta pentru că, sincer să fiu, nu cred că știu cu adevărat. Ca o mică paranteză, mă îndoiesc că au fost cu adevărat ultimele reprezentații ale piesei în Craiova. Până la urma chiar și Veronica s-a întors, nu?



M-am bucurat să văd că sala a fost plină. M-am bucurat să văd oameni de toate vârstele îmbrăcați elegant, venind cu inima deschisă. Se vedea pe chipul lor. Parcă, odată cu ruperea biletului la intrare, ne rupeam și noi de realitate. A fost un sentiment drăguț.

M-am mai bucurat apoi și de mirosul sălii teatrului. Îmi era dor de asta. Scaunele goale așteptându-ne m-au făcut fericit. Spectacolul a început aproape de 20:30. Eu m-am făcut comod și am urmărit preț de mai bine de o oră o piesă în trei acte și patru scene.

Din punct de vedere vizual, piesa de teatru Rinocerii a fost fantastică. De la proiecții și recuzită, până la costume și machiaj, totul a arătat grozav.

Au fost momente în care m-am identificat cu ce se întâmpla pe scenă. Nu știu cum, dar pur și simplu am făcut-o. Mi-aș dori să revăd spectacolul Rinocerii cândva, pentru că este acel gen de spectacol care din punctul meu de vedere trebuie văzut de cel puțin două ori ca să îți poți face o idee ceva mai clară. Cred că, pentru a înțelege anumite lucruri când vine vorba de Rinocerii, ai nevoie de un strop de sensibilitate. Ai nevoie să lași ego-ul departe măcar puțin. 

Finalul piesei de teatru m-a ridicat în picioare și m-a făcut să înțeleg încă o dată că teatrul este mai sfânt poate decât multe alte lucruri. 

Și uite așa, după ce-am oferit aplauzele actorilor, ne-am îndreptat cu pași mici și repezi către ieșire. Am comentat un pic despre ce s-a întâmplat, am apreciat și ne-am îndepărtat apoi fără să mai privim înapoi.


2 comentarii: