Follow Me

31.08.2015

Azi mic, maine mare

Sunt sigur că cel mai important lucru de pe tot Pământul ăsta este reprezentat de familie. Familia este practic atât esența unei persoane, cât și a unei generații. Un fel de nucleu.

De ce am ajuns cu vorba pe aici? Pentru că mi-am dat seama că lumea tinde să se transforme într-un loc în care să ai grijă de copilul tău devine mai mult un hobby. Am avut șansa să mă lovesc de fel și fel de părinți. Unii mai ok, alții mai puțin.

Acum, nu spun că știu eu cum se crește un copil, pentru că în mod clar nu există un ghid pentru așa ceva, dar mă gândesc că instinctul își cam face treaba atunci când ești cu scutecul în mână sau cu ghiozdanul câțiva ani mai târziu, nu?

Pe lângă asta, am câteva idei ceva mai ample despre cum ar trebui să stea treaba când vine vorba de crescut micuțul om pe care te-ai hotărât să-l aduci pe lume. Și nu, nu o sa fiu tătic în curând.

Eu cred că micul om trebuie să simtă siguranța faptului că orice este posibil. Trebuie să simtă căldura mamei și a tatălui în orice clipă. De la primul pas, până la primele pedale călare pe bicicletă și așa mai departe. Micul om trebuie să se simtă în puternic și simtă iubirea părinților în mod necondiționat. Un copil nu se crește doar până la 18 ani și apoi gata. Un copil se crește până când suntem chemați în altă parte. Așa cred eu.

Cred că dacă s-ar cultiva un pic mai bine ideea de ”e ok să fii tu”, am putea să ne bucurăm de mult mai multe lucruri. De lucruri simple. Și plus de asta, lumea nu se va da cu fundul în sus dacă încurajăm micuțul om să se exprime liber și să spună ce are pe suflet, oricât de mare ar fi. Și dacă totuși lumea se dă cu fundul în sus, măcar ar fi ceva super interesant.


Copiii şi chiar noi trebuie să înțelegem că vârsta pe care o avem nu ne indică ce PUTEM să facem sau ce NU PUTEM să facem. E absurd. Iar de aici ajung la tipul ăla de părinți care nu mi se par ok. Genul de părinți care își bagă picioarele în instinctul de părinte și fac tot felul de alegeri cretine

22.08.2015

Fiecare zi este o inovație

Salut! Eu sunt Andrei și sunt dependent de tehnologie. Nu mă înțelege greșit... nu vreau să urmez vreo cură de deztehnologizare, ba chiar dimpotrivă. Vreau să mă las cuprins și mai tare de tot ce se confundă cu biți și frecvențe de procesoare, ce-mi pot purta ideile departe, departe.

Sigur, ca să pot face asta am nevoie de gadget-uri de calitate, care să-mi ofere acea senzație de împlinire atât din punct de vedere profesional (că doar sunt blogger), cât și din punct de vedere personal (că doar sunt om).

Mai recunosc câteva lucruri despre mine. Recunosc că îmi place portabilitatea dusă la extrem și mai admit faptul că sunt orientat după un brand puternic. Și când zic brand puternic, vreau de fapt să zic Toshiba. Aa, și când zic portabilitate dusă la extrem, mă refer la Toshiba Satellite Click Mini. Asta ca să nu existe vreun dubiu. Dacă din întâmplare te întrebi de ce mi-l doresc așa de tare, îți răspund imediat.

18.08.2015

Impresii despre filmul "The gift"

Nu am eu prea mult timp liber, dar și când îl am, mă duc la film. E clar faptul că filmele au o altă savoare în sala de cinema. Niciun televizor, oricât de mare ar fi sau oricât de 3D, nu poate compensa sentimentul ăla mișto pe care îl ai atunci când ești așezat confortabil în scaunul din sală.

Ideea e că am tot văzut filme SF în ultima vreme, iar Loredana mi-a reproșat într-un mod cât se poate de simpatic acest lucru. Fac acestă precizare pentru că în momentul în care trebuia să ne hotărâm la ce film mergem, eu eram pornit să mergem la Self less, iar ea era decisă să mergem să vedem The gift. Aparent, cuvântul ei a cântărit cu un gram mai mult și am hotărât să mergem la The gift. Recunosc, că am fost sceptic la ideea filmului și credeam că anticipez finalul. Asta m-a făcut să plec cu o idee preconcepută spre cinema. Am greșit, n-am ghicit finalul.

Genul filmului este un pic thriller, un pic mystery, aspect ce reiese și din profilul de Imdb. Aș adăuga faptul că filmul te ține un pic în suspans în anumite momente și te face să îți pui niște întrebări, mai mult sau mai puțin logice. De exemplu, eu mă tot întrebam dacă Robyn, tipa din film, nu era un strop cam slăbuță de duh. Sunt anumite faze în care am senzația că oricine altcineva ar fi acționat un pic diferit, but who the hell am I.

12.08.2015

Logica si matematica

Cu toate că mă îndrept vertiginos către vârsta de douăzeci și cinci de ani, asta nu înseamnă că s-a zis cu momentele mele de copilărie. Dimpotrivă, aș putea spune. Încă mai dedic uneori câteva zeci de minute, chiar ore, activității numite generic ”gaming”.

Și cu toate că nu de fiecare dată am posibilitatea să butonez jocuri ceva mai complexe gen Dota2 sau Fifa, găsesc răgaz și alternative în jocuri mai micuțe, dar care stârnesc sentimentul de competivitate, mai ales cu mine însumi.

09.08.2015

Hai, ne imbracam? (15) | Hanorac Alcott in toiul verii

Ți-am zis în postarea precedentă din Hai, ne îmbrăcăm? că în comanda pe care am plasat-o la Kurtmann se regăsește și un hanorac Alcott. Ei bine, în postarea pe care tocmai o citești, hanoracul Alcott își face apariția.

Încă de la început vreau să elucidez misterul din jurul ideii ”De ce ți-ai lua hanorac vara?”. Dacă te numeri printre cei care au avut un asemenea gând, țin să precizez că o expresie populară îmi ține partea: omul gospodar își face vara sanie și iarna car. Kboom, or not!?

05.08.2015

Hai, ne imbracam? (14) | Camasa de blugi Zara

Mă întorc pentru a paisprezece-a oară în atenția marii adunări naționale și spun că m-am îmbrăcat din nou pentru rubrica "Hai, ne imbracam?". Am avut o perioadă ceva mai încărcată, drept urmare am tras de fiecare oră din cele 24, doar-doar să reuşesc să obţin mai mult timp. Am reuşit, într-un final!

Nu cred că mai este un secret faptul că îmi place să port cămăși casual. Acestă concluzie poate fi trasă din cele 13 postări anterioare în care am tot vorbit despre haine. Și pentru că tot e aproape sfârșitul verii, iar toamna se apropie cu repeziciune, am zis să nu mai pierd timpul și să pun mâna să dau câteva click-uri astfel încât să plasez o nouă comandă la Kurtmann.

04.08.2015

F*^k you, mijloc de transport în comun(ă)!

Să fie clar încă de la început, articolul ăsta îl scriu cu mânie. Asta nu înseamnă ca nu e adevărat fiecare cuvințel. 

Încep abrupt și zic tare și răspicat faptul că mersul cu autobuzul în Craiova este de 2 lei. E de rahat cu moț și îmi dau cuvântul meu de inginer că dacă mai aud pe cineva zicând faptul că orașul Craiova tinde spre un oraș în care e ok să mergi cu autobuzul îi ofer un șervețel să își tamponeze colțul gurii. 



Hai că fac un top 5 chestii de doi ale autobuzelor din Craiova: