Follow Me

31.08.2015

Azi mic, maine mare

Sunt sigur că cel mai important lucru de pe tot Pământul ăsta este reprezentat de familie. Familia este practic atât esența unei persoane, cât și a unei generații. Un fel de nucleu.

De ce am ajuns cu vorba pe aici? Pentru că mi-am dat seama că lumea tinde să se transforme într-un loc în care să ai grijă de copilul tău devine mai mult un hobby. Am avut șansa să mă lovesc de fel și fel de părinți. Unii mai ok, alții mai puțin.

Acum, nu spun că știu eu cum se crește un copil, pentru că în mod clar nu există un ghid pentru așa ceva, dar mă gândesc că instinctul își cam face treaba atunci când ești cu scutecul în mână sau cu ghiozdanul câțiva ani mai târziu, nu?

Pe lângă asta, am câteva idei ceva mai ample despre cum ar trebui să stea treaba când vine vorba de crescut micuțul om pe care te-ai hotărât să-l aduci pe lume. Și nu, nu o sa fiu tătic în curând.

Eu cred că micul om trebuie să simtă siguranța faptului că orice este posibil. Trebuie să simtă căldura mamei și a tatălui în orice clipă. De la primul pas, până la primele pedale călare pe bicicletă și așa mai departe. Micul om trebuie să se simtă în puternic și simtă iubirea părinților în mod necondiționat. Un copil nu se crește doar până la 18 ani și apoi gata. Un copil se crește până când suntem chemați în altă parte. Așa cred eu.

Cred că dacă s-ar cultiva un pic mai bine ideea de ”e ok să fii tu”, am putea să ne bucurăm de mult mai multe lucruri. De lucruri simple. Și plus de asta, lumea nu se va da cu fundul în sus dacă încurajăm micuțul om să se exprime liber și să spună ce are pe suflet, oricât de mare ar fi. Și dacă totuși lumea se dă cu fundul în sus, măcar ar fi ceva super interesant.


Copiii şi chiar noi trebuie să înțelegem că vârsta pe care o avem nu ne indică ce PUTEM să facem sau ce NU PUTEM să facem. E absurd. Iar de aici ajung la tipul ăla de părinți care nu mi se par ok. Genul de părinți care își bagă picioarele în instinctul de părinte și fac tot felul de alegeri cretine

Am văzut părinți care înăbușă personalitatea propriilor copii împiedicându-i să facă anumite lucruri, doar pentru că râde lumea sau alții nu fac asta. E o ipocrizie!

Repet, nu spun că știu eu exact cum se educă un copil, dar știu precis că un părinte trebuie să fie alături de copilul său în fiecare etapă a vieții și mai ales la început. Părinții TREBUIE să fie acolo și să îi spună omului mic de lângă ei că totul va fi al naibii de bine.

Uite, eu regret că atunci când eram cu ceva mai puține primăveri la activ, am auzit doar de la tatăl meu și de la bunica mea că totul e posibil.

Și mai regret că anumite chestii nu au depins de mine pentru că dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fost camuflate azi sub un soi de regret.

Deci e ok să spui ce ai pe suflet chiar și la 24 de ani. E chiar ok și pe cuvântul meu de inginer în domeniul mecanicii că ar trebui să încerci și tu dacă ai vreodată ocazia.

Până atunci dă-i cu click-ul pe Woodkid - Run Boy Run




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu