Follow Me

18.12.2016

Cum s-ar descurca un business fără firmă de contabilitate?

Până acum câțiva ani, mi se părea fascinant modul în care reușesc marile firme să se organizeze. Îmi imaginam în spatele acestora o echipă formată din sute, poate chiar mii de oameni ca niște furnici, care muncesc încontinuu pentru a pune lucrurile la punct. Adevărul nu este undeva departe, doar că lucrurile sunt mult, mult mai simple atunci când știi la cine să apelezi pentru fiecare problemă. De exemplu, dacă mâine m-aș hotărî să pun bazele unei afaceri, nu aș uita să iau în calcul și firma de contabilitate

Nici dacă aș fi as la matematică nu aș putea face față tuturor calculelor și, oricum, sunt sigur că aș avea oricum destul pe cap. Știm cu toții că nu e ușor deloc să pui pe roate un business la noi în țară și ai nevoie de multă răbdare și informare pentru a trece peste toate procedurile. Ba chiar este indicat să apelezi dinainte de a lansa afacerea la un contabil bun, care să îți rămână loial. Asta pentru că îți poate oferi multe sfaturi cu adevărat utile și te poate îndruma către un drum cu cât mai puține greșeli. Gândește-te că el a întâlnit o grămadă de cazuri și știe exact că neatenția duce la eșec. Și, mai ales dacă ești la primul tău business, e posibil să nu știi exact cum trebuie să procedezi, deci un contabil te va ajuta fără îndoială.

Atunci când alegi să apelezi la serviciile unui contabil București, Craiova, Cluj, Timișoara sau în oricare alt oraș, te scapi de o mulțime de griji. El va calcula exact salariile fiecăruia angajat și toate cheltuielile și încasările firmei. Te vei putea folosi mai târziu de aceste cifre pentru a pune la bătaie un plan ce va avea drept scop creșterea profitului. Și nu trebuie să plătești o avere pentru serviciile unui contabil bun, trebuie doar să știi să îl găsești. 

Zic că nu strică să arunci un ochi pe biroulcontabil.ro. Dacă ai nevoie de o firmă de contabilitate profesionistă, cu o experiență impresionantă sau dacă știi pe cineva care are nevoie de un contabil București, poți să pui site-ului un bookmark, pentru a te putea întoarce mai târziu.

14.08.2016

Despre serviciul #suportclientinonstop Flanco în 40 de secunde

Trăim în timpurile în care să fii informat e cam vital. E important să știi că te poți baza pe un serviciu de suport clienți care funcționează non-stop. Nu de alta, dar se mai întâmplă câteodată să fii în dubii în legătură cu anumite aspecte, mai mult sau mai puțin importante. Și cam asta se pare că au făcut cei de la #flanco cu al lor serviciu de asistență telefonică non-stop. Mai mult decât atât, ei și-au setat drept obiectiv preluarea oricărui apel în 40 de secunde. Cum s-ar zice... secolul vitezei. 

M-am hotărât să testez serviciul de asistență și am cronometrat timpul în care am fost preluat de către un operator.  Ce-a ieșit, poți vedea în video-ul de mai jos. Spoiler alert - am fost preluat în mai puțin de 40 de scunde. 

                           

Am pus o întrebare, mi s-a răspuns, totul a fost ok, client fericit și probabil și operator fericit, asta pentru că a știut să răspundă fără ezitare. Poți și tu să apelezi oricând la serviciul #suportclientinonstop (037.447.71.00 sau 021.203.81.70).

În altă ordine de idei, consider că un astfel de serviciu de asistență telefonică e bine venit, pentru că te scutește de căutări și dubii. 
Suni, afli, gata. Flanco are toate răspunsurile.

20.07.2016

Run, Forrest, Run!

Cumva, a devenit un trend să faci sport. Iar tehnologia trage și ea tare să fie alături de noi atunci când ardem calorii. Ne numără pașii, ne trimite notificare când am depășit nu știu ce număr de carbohidrați și așa mai departe. Nu-i e ceva rău, chiar deloc, dar, dacă ar fi să aleg un lucru, sau mai bine zis un sentiment care mă motivează pe mine, Andrei Răduică, să fac sport (din când în când) este ambiția de a trăi mult. Poate sună ciudat, poate sună exagerat, poate sună cum n-a mai sunat (rimă), dar ăsta e adevărul. Vreau să trăiesc mult, vreau să ma bucur de viață, iar pentru asta trag tare în fiecare zi, uneori și involuntar, și îți explic imediat ce și cum, inclusiv ce înseamnă acel ”involuntar”.

Până să ajung acolo, mărturisesc faptul că am zăbovit ceva pe site-ul EvoMag în încercarea de a găsi produsul perfect care m-ar ajuta pe mine și mai tare să mă mențin în formă. Nu m-am aruncat aiurea în tramvai să aleg cel mai performant telefon sau cel mai deștept ceas, pentru că mi se pare că a te menține în formă depinde în primul și în primul rând de tine (în cazul de față, de mine). Așadar și prin urmare, după îndelungi navigări, am ajuns la concluzia că cel mai potrivit element care m-ar ajuta să mă mențin în formă ar fi... o pereche de pantofi sport buni! Am zis!


Așează-te bine în scaun, pentru că din următoarele fraze vei înțelege de ce am făcut o astfel de alegere.

Să zicem că la mână porți un smartwatch. Să zicem că l-ai pornit dis de dimineață înainte să bei cafeaua, înainte să îți alegi haine și așa mai departe. L-ai pornit și i-ai ordonat printr-o apăsare de buton să îți numere pașii. Iar de dragul acestui experiment chiar am făcut asta. Adică am luat una bucată smartwatch și s-a întâmplat ce scrie mai sus.

Rezultatul este cel pe care îl vezi în poză, iar concluziile acestui experiment sunt:


1. Time means steps, pentru că... ceas inteligent!
2. Ceea ce mi-a permis să fac atâția pași a fost faptul că în picioare am avut o pereche bună de încălțări care a fost ideală și în cazul sesiunilor de sport involuntar. Iar sport involuntar înseamnă acele moment în care eu, același Andrei Răduică, alerg după autobuze pentru că niciodată, dar niciodată nu pot prinde unul la botul calului (expresie populară).

Ideea e că îmi și place să merg pe jos. Mă relaxează și mă ajută să gândesc ceva mai limpede. Bine, la mersul meu pe jos contribuie și faptul că abonamentul la RAT costă cât costă. Și aici, punctez din nou că atunci când mergi pe jos, oricât de blindat de dispozitive smart ai fi, dacă n-ai încălțări ok, aplicațiile de contorizare a pașilor n-ar fi decât chestii care ți-ar consuma degeaba bateria la telefon sau ceas. Crezi că degeaba s-a încălțat motanul încălțat? (sau, vorba aia, ar putea fi o coincidență. Ar putea fi...)

Și dacă tot zic de sport și cum mă mențin în formă, mi-am luat tot pantofi sport în picioare și am încălecat bicicleta mea pliabilă, care reprezintă al doilea mijloc de transport al meu. Am pornit la drum și de data aceasta am pus telefonul să-mi numere pașii. N-a numărat el cine știe ce, dar de pedalat am tot pedalat cu mândra mea și-am făcut și asta (vezi poză).


Ce să mai, dacă nici în 2016 nu ai suficiente chestii care să te ajute să fii în formă, înseamnă Portugalia n-a câștigat campionatul european (am ținut cu Franța). Important este până la urmă să conștientizezi faptul că tot ceea ce faci, faci pentru tine. Un smarphone sau un smartwatch te vor ajuta să te lauzi sau mai bine zis să dai share, dar restul depinde de... ghici cine? De tine!

Run, Forrest Run! Dar, din nou... ar putea fi o coincidență. Ar putea fi...


08.07.2016

Ce mi-am luat din târg cu 60 de lei

Am ajuns la concluzia că cele mai bune ”afaceri” în târgul de vechituri ies atunci când pleci într-acolo fără așteptări. Așa am făcut ultima dată când am fost în târg. Ba, mai mult decât atât, am plecat și fără plasă la mine, iar rucsacul era deja ocupat de o jachetă. Ce să mai... low expectations.

Dar, cum concluziile nu sunt trase așa aiurea în tramvai, ei bine, fix în ziua respectivă mi-au ieșit câteva afaceri bunicele, zic eu. Am cheltuit undeva la 60 de lei și pe cuvânt de târguitor că a meritat.

Ce mi-am luat din târg cu 60 de lei?


⟶ Blugi îmi căutam de mult, iar acum am și găsit. Sunt Crocker și mai sunt și slim fit. Stare impecabilă.
   Procedeu de cumpărare: I-am luat, i-am învârtit, am băgat cotul la talie să văd dacă îmi sunt ok (n-aveam unde să-i probez). Întreb de preț, iar duduia care-i vindea îmi aruncă un 35 de lei. Nu zic nimic, semn că sunt nemulțumit de preț. Duduia vede asta și zice că-mi lasă la 30. Până aici, n-am scos niciun cuvânt. 10 secunde de tăcere, apoi stabilesc contact vizual și spun: ”Îi lăsați la 25 de lei? Stau foarte prost cu banii și trebuie să plătesc și cablul mâine." Nu știu dacă m-a crezut, dar a început să râdă și a fost ok... a acceptat. Deci blugi Crocker cu 25 de lei - adjudecat.

⟶ Apoi am mai găsit și o chestie decorativă foarte tare. O colivie în care stă o lumânare și arată interesant odată ce îi găsești locul. O să o recondiționez puțin, în sensul că o să o vopsesc din nou, tot cu alb (e albă-ish deja). Îi lipsea un șurub, pe care l-am înlocuit cu succes. Prețul cerut și plătit a fost de 15 lei. Până și lumânarea din interior era nefolosită. Între timp am aprins-o și s-a mai scofâlcit.

⟶ Următorul obiect pe care l-am cumpărat a fost o... tigaie. E super calitativă, e perfectă pentru mini clătite și omletă. Nici măcar apa nu se prinde pe ea. E micuță și chiar aveam nevoie de una fix așa cum este. Am plătit 5 lei pe ea. Acasă am dezinfectat-o, fiert-o, spălat-o în mod paranoic de 2 ori și tot așa până când am fost sigur că niciun microb nu a mai rămas și crede-mă... n-a mai rămas.

⟶ Și mândra mea și-a luat câteva chestii pe care le voi parcurge repede, repejor. Una bucată halat de baie cu 8 lei. E roz, așa că e sigură că doar ea o să-l poarte. A urmat apoi, o pereche de papuci de casă (tot roz) pe care a dat 5 lei. Zici că și-a luat uniformă.

⟶ Aproape de plecare am găsit și niște cleme, agrafe, ceva de genul... nu știu cum să le numesc pe care am dat 2 lei. Pot fi extrem de folositoare, mai ales atunci când nu le ai, dacă înțelegi ce vreau să zic scriu.

Și uite așa... am plecat cu plasa durdulie. Toate chestiile pe care le-am luat au meritat fiecare bănuț.

Concluzie de final: Unora le place pescuitul, altora le place să vâneze, mie-mi place să târguiesc.

În curând o să urmeze un articol despre cum ne-am cumpărat (eu și Loredana) mobilier din second-hand-urile de mobilă cu doar câteva sute de lei. Mai mult de 100 de lei, dar mai puțin de 500.

02.07.2016

Camera îl face pe om sau omul face camera?!

De ce este important să ne decorăm camera într-un mod creativ? Păi, pentru simplul motiv că de-a lungul vieții noastre petrecem ceva vreme între cei patru pereți și-un acoperiș. Fie că dormim, lucrăm, observăm herghelii întregi de cai verzi sau facem break-dance, e musai ca încăperea să fie decorată într-un mod creativ care să ne cam reprezinte, zic. E cam ca la haine. Nu cred că vei purta vreodată haine care n-au nimic în comun cu tine sau care nu îți dau un boost de încredere sau mai știu eu ce. Așa e și cu dormitorul sau living-ul în care stai. Te și întreb acum: Camera îl face pe om sau omul face camera?! (deep thinking)

Indiferent de răspuns, hai să-ți dau niște idei interesante prin care poți să îi faci camerei tale o schimbare de look. Să îți fie drag să vii acasă și să te arunci în patul tău de o persoană sau două, să ai mai multă poftă de muncă, dacă lucrezi de acasă sau să ai unde să-ți faci selfie-uri interesante pentru Instagram. 

Presupunând că am trecut de perioada în care era la modă să ai mileuri pe perete cu imprimeu floral și lustră cu șase brațe agățată de tavan, ne îndreptăm spre metode mai creative și foarte ușor de pus în practică prin care o simplă cameră poate deveni ceva mai mult de atât. 


Mai exact, către stickero.ro ne îndreptăm. Un site drăguț și bine aranjat care la rândul lui îți poate aranja măcar una dintre încăperile casei. Pe mine mă încântă ideea de a avea în cameră unul sau mai multe stickere decorative. Și crede-mă, ai de unde să alegi. Mai exact din aproximativ 440 de modele, care sunt evident împărțite pe categorii, cum ar fi, de exemplu, stickere cu animale, peisaje sau stickere cu temă urbană. Fac aici o paranteză și îmi aduc aminte că atunci când eram micuț îmi doream la nebunie să am un perete pictat cu Spider-Man. Eh, acum mi-aș putea pune un astfel de sticker pentru că da, există.


De asemenea, dacă uneori te simți lipsit de inspirație sau pur și simplu ai nevoie de un imbold, atunci o să apreciezi cu siguranță categoria de stickere cu mesaje motivaționale.   Gândește-te că, pornind de la simpla lipire a unui sticker pe perete, camera ta poate căpăta un plus de personalitate și creativitate. Și, din toată ecuația asta, cam tu ai cel mai mult de câștigat pentru că te alegi cu o cameră care arată foarte interesant. Nici nu-ți mai zic încă o dată că nu trebuie să fii inginer sau arhitect pentru a lipi unul sau mai multe stcikere decorative. E ușor. Chiar ușor. Ușor, ușor. 

Iți doresc spor la decorat!



19.06.2016

Am văzut Warcraft și mi-a plăcut?

Aș putea invoca o grămadă de motive pentru care, în ultima lună, nu prea m-am atins de blog. Nu voi face asta. În schimb, trebuie să remarc faptul că "it's good to be back". Bun, și dacă am lămurit în două rânduri aspectul ăsta, trec direct la subiectul acestei postări. Am fost la cinema și-am văzut Warcraft - Începutul

Până să scriu câteva păreri despre film, ar fi ok să știi că m-am învârtit puțin în universul Warcraft de-a lungul tinereții mele. Îmi amintesc și acum cât de fericit eram că-mi mergea Warcraft III pe calculatorul pe care-l aveam atunci. Apoi, am pierdut ceva vreme și prin World of Warcraft, unde-mi făcusem un frumos Warlock. Am ajuns cu el la level 85 pentru că asta era level-ul maxim la care puteai ajunge atunci. Acum mă mai joc din când în când câte un meci de Heartstone, iar anul trecut mi-am trecut în palmares și câteva meciuri de Heroes of the Storm. Toate astea sunt conectate la universul Warcraft. De aici practic și dorința de a vedea filmul.


Așadar, luat ochelarii 3D în rucsac, mândra de mână (n-a fost încântată de alegerea filmului) și purces la drum spre cinema. Recunosc faptul că atunci când am văzut că e 3D am fost puțin entuziast, gândindu-mă că ”băă, să vezi ce efecte mișto or fi băgat de zici că ești acolo”. Concluzia faptului că e 3D este că te doare capul degeaba. Putea la fel de bine să fie 2D.

Buuuun. Nu o să dezbat povestea prea tare, pentru că filmul este oarecum previzibil în câteva aspecte încă din prima jumătate de oră-ish. Mi-a plăcut cum arătau orcii și cred că a fost reprezentată interesant ideea de ”for the horde”. Cu toate astea, aș fi vrut ceva mai multă personalitate pentru fiecare personaj în parte. De ce zic asta? Pentru că după ce-am ieșit din sala de cinema, nu-mi prea mai aminteam cine era care și ce voia de fapt ăla de la ălălalt, cum arăta ăla care era mai bun și până la urmă de ce s-a întâmplat x chestie atunci. Cu alte cuvinte, personajele parcă erau trase puțin la indigo. 

Tot referitor la poveste, au fost câteva elemente pe care le-aș fi vrut puțin explicate. De exemplu, aș fi vrut ceva mai multe detalii despre vraja pe care o folosește Gul'dan. Apropo de Gul'dan, el mi-a plăcut cel mai tare. Bine construit, și-a făcut treaba grozav în a te face să-l disprețuiești (oarecum) încă din primele minute. Un personaj negativ bun.


Din punct de vedere vizual, filmul arată bine, iar scenele cu lupte te țin în priză și cred că la fel s-ar fi întâmplat și dacă era 2D. Scena cu bătălia din pădure mi-a plăcut mult. 

Finalul e interesant și frustrant puțin în același timp. Este evident că vor mai urma și alte filme Warcraft și sunt tare curios câte vor fi. Povești de spus ar fi destule, dar mi-aș dori ca în următorul film Warcraft să văd ceva mai multă personalitate pentru personaje. Aici, pur și simplu parcă nu te poți atașa de nimeni.

Merită să mergi să vezi filmul? Da, merită. Merită pentru că e Warcraft și pentru că asta contează mai mult decât alte aspecte pe care le-ai putea găsi ca fiind negative. Plus că la cât au amânat filmul ăsta și la câți bani au investit în el, era și păcat să nu apară o dată și o dată. Am vrut Warcraft?! Avem! 

Melodie bună de ascultat - Will Young - Losing Myself

18.05.2016

Până la Herculane și-napoi

Pentru simplul motiv că merităm (L'Oréal style) am zis că o plimbare până la munte n-ar strica deloc. Dar chiar deloc. Așa că eu, Loredana și încă doi prieteni ne-am organizat, am alimentat mașina (lor) și-am plecat.


Sâmbătă dimineața. Ora nouă, nouă și ceva. Pornim la drum spre Herculane. Sunăm din mașină să ne confirmăm locurile la hotel. Tipul de acolo spune că totul e în regulă, apoi zice ceva de genul că mai are doar două camere libere. Nimeni nu-l crede și ne vedem de drum. Cu fiecare bornă kilometrică mă simțeam mai bine, iar gândul că pentru câteva zeci de ore îmi pot da sign out de la stresul cotidian mă făcea să mă simt excelent. Singura temere a fost legată de vreme, pentru că a tot plouat zilele alea, dar până la urmă what the hell

Muzica de la radio(uri) ne ținea companie, iar în fața noastră se derulau imagini pitorești cu văcuțe, oi și din când în când câte o duduie care practica cu devotament cea mai veche meserie din lume. Și pentru că check-inul se făcea la ora 14, am hotărât să facem și un mic ocol. Așa că am mers și până la Mănăstirea Sf. Ana, unde am stat cam 20 de minute. Am vizitat puțin pe acolo, am cumpărat o iconiță, doi magneți și o brățară. Câteva poze și ne-am îmbarcat spre următoare destinație.

Am mers și până la chipul regelui Decebal. Am făcut poze și am uitat să-mi cumpăr un magnet. Un tip ne-a rugat să mergem într-o croazieră pe Dunăre, dar până la urmă n-am mers în nicio croazieră, plus că mie îmi e cam teamă de apă și bărci și și și... 

Între timp, începuse să mai plouă, dar nimic serios. Nu ne-am speriat noi cu una, cu două. Am avut și umbrela cu noi, doar că pe toată durata mini excursiei, a stat în mașină, iar o dată a fost o idee neinspirată. O să vezi în continuare când și de ce.

Următoarea oprire a fost în Herculane. Am ajuns cu puțin peste ora 14, adică exact când se făcea check-inul. Am găsit repede hotelul (Elite). Am parcat, am intrat, am salutat. Tipul cu care vorbisem la telefon, ne-a împărțit foile de cazare pe care le-am completat repede, repejor. Ne-a costat 80 de lei pentru o noapte. Și știi că ți-am zis mai devreme că administratorul ne spunea la telefon că mai are doar două camere libere? În afară de ușile de la camerele noastre, am mai auzit o singură altă ușă. Kboom.

Camera a fost ok, avea și balcon de unde am avut o priveliște drăguță. Patul n-a fost grozav, în ideea ca erau de fapt două paturi lipite unul de celălalt. Și știu că se spune că nimic nu te desparte de persoana iubită, dar o gaură între paturi chiar o face. 


După ce am lăsat bagajele, am mers să mâncăm. Toți ne-am luat ciorbă și până să vină ciorba, am discutat despre cum mie nu-mi place ciorba de burtă. Și pentru că am scris de multe ori cuvântul ciorbă, îl mai scriu o data. Ciorbă. 

Apoi am plecat la pas spre Grota Haiducilor. Am avut ceva de mers, dar până să ajungem acolo ne-am mai oprit pe la câte o atracție. Podul roșu, alte poduri mai mici unde ne mai opream să ne uităm la Cerna și să simțim mirosul de sulf. Inspiiiiiiirăăăăă.... bleeeah...expirăăăăă..... bleeeeeah!

Până să ajungem la statuia lui Hercules, mi-am conturat o părere de rău referitoare la întreaga stațiune. Foarte mult potențial, zero interes. Multe ruine, unele din ele însă cu termopane. O stațiune tristă, o stațiune care ar avea la rândul ei nevoie de o baie în izvoarele cu apă termală. Poate așa și-ar mai reveni. 


Câțiva străini pe ici pe colo, majoritatea unguri, mai căscau ochii și mai făceau câte o poză. Și eu am făcut poze. Până să ajungem la Grota Haiducilor, Loredana și-a cumpărat un mood ring (inel care-și schimbă culoare în funcție de temperatură), iar ușor, ușor norii se cam adunau pentru siesta de după-amiază. 

După ce-am urcat la Grotă și am și intrat... s-a pus o ploaie sănătoasă. Cu bubuială și tot ce trebuie. Am stat cam 15 minute adăpostiți de munte, iar atunci ne-am dat seama că a fost o idee neinspirată să lăsăm umbrela în mașină


Cu toate astea am coborât când ploaia s-a mai liniștit, dar n-am mers decât până la hotelul din apropiere unde am și făcut un popas. Fetele și-au luat ciocolata caldă, iar bărbații și-au luat o bere. 

30 de minute mai târziu am pornit spre camerele noastre. Înainte de asta, am mai făcut un popas la o pizzerie unde am mâncat, evident, pizza. Foarte gustoasă. Am ajuns în camere undeva la ora opt, opt și ceva. 

Cu alte cuvinte, prima zi a fost una reușită, o zi în care am reușit să ne simțim bine, o zi în care muntele și-a pus amprenta pe starea de bine pe care o căutam atunci când am plecat. 

A doua zi a debutat cu o o vreme caldă, așa că am ieșit la o mini-plimbare. Ne-am propus să mergem pe platoul Coronini și am și făcut asta. Am avut ceva de mers, puțin de urcat, dar nimic dificil. Mi-a cam plăcut extrem de tare acolo, așa că dacă ai drum prin Herculane, nu ezita să zăbovești ceva vreme pe platoul Coronini.


Natura te face să te simți al naibii de bine, atunci când ești ok față de ea. Iar eu m-am simțit foarte bine. Cu toate astea, m-am înverzit puțin pe blugi. I-am spălat, s-a luat. Deci fericit.

În jur de ora trei, ne-am urcat în mașină și-am demarat, de data asta cu direcția acasă. Rucsacul și geanta cu hainele purtate stăteau cuminți în portbagaj, iar eu mă uitam pe geam ca la genericul unui film care a ținut puțin peste 24 de ore.

Partea bună-i că va urma.

Poți da play la: Leon Else - Tomorrow Land

14.05.2016

Era Imperi(os) să-mi iau o brățară nouă (II)

Probabil că nu-ți mai amintești, dar într-una dintre postările precedente ți-am spus că era imperios necesar să-mi iau o brățară nouă... de la Imperi. Și, chiar dacă a durat mai mult decât mă așteptam, brățara a ajuns pe mâna mea dreaptă.


Nu are rost să-ți mai reamintesc faptul că, din punctul meu de vedere, o brățară bine aleasă îți poate aduce acel plus de personalitate. Așa că, fără prea mari bătăi de cap, mă îndrept vertiginos spre partea aceea din postare în care îți spun cât de mult sau cât de puțin îmi place brățara pe care o vezi în poze.
Dar până să ajung la brățara propriu-zisă, nu pot să nu remarc faptul că au fost câteva aspecte care mi-au plăcut foarte mult. În primul rând, brățara vine elegant ”ambalată” într-o cutie simplistă pe care este scris numele Imperi cu un font care îmi e pe plac. În cutie am găsit un săculeț (din piele) în care se găsea brățara. Elegant, simplu și exact așa cum trebuie. Cred că e bună și de oferit la cuiva drag, asta dacă din întâmplare cauți idei de cadouri și ai ajuns să citești postarea asta. Și acum... despre brățară!


După cum vezi în poze, brățara este relativ simplistă, însă are câteva elemente ce o fac să iasă în evidență. Capul de leu este din oțel inoxidabil placat cu aur de 24k, iar biluțele negre sunt pietre semi-prețioase onix. Tare, zic.

Din punct de vedere al rezistenței, ca să zic așa, brățara nu-mi dă senzația că se poate rupe cu una, cu două. Bine... în condiții normale de ”folosire”.

Singurul aspect care mă scoate din minți este cel legat de faptul că nu reușesc să mi-o prind la mână de unul singur. De fiecare dată trebuie să apelez la cineva, dar să spunem că pot supraviețui cu asta.


Și, dacă te întrebi de ce o tot dau jos de la mână, ei bine, cei de la Imperi recomandă ca apa și brățara să nu se prea întâlnească.

Per total, sunt mulțumit de brățara mea cu cap de leu și îți recomand să arunci o privire pe site-ul celor de la Imperi să vezi și alte modele cel puțin la fel de interesante.

Dacă ar fi să dau un calificativ, acela ar fi: merită!

04.05.2016

Melancolic la "The jungle book"

Chiar cu o zi înainte de Paște și la o zi după ziua mândrei mele, ne-am hotărât să mergem la Cinema să vedem (în sfârșit) Cartea Junglei. Trecuse ceva vreme de când nu mai văzusem o animație, mai ales la cinema, așa că motivul principal a fost ”why not?”.

Citisem câteva păreri despre film înainte să merg să-l văd, iar aceste păreri erau împărțite. Unele recenzii spuneau că nu ar fi prea grozav, că e mai mult horror, că personajele nu au personalitatea pe care o știau ei și așa mai departe, iar altele... nu spuneau nimic din ce am enumerat mai devreme.


Ce să mai, am plecat chitiți (cu ochelarii 3D în mână) să ne facem părerea noastră. Mândrei mele i-a plăcut. Și mie mi-a plăcut. Și tot eu o să îți spun mai departe de ce mi-a plăcut.

Încă din primele minute, filmul m-a readus în copilărie. Mi-am amintit de cartea junglei așa cum am răsfoit-o prima dată. Cred că un soi de melancolie s-a instalat într-una din emisferele creierului meu. Faptul că era 3D cred că a contat destul de mult, în sensul că eram și mai aproape de Mowgli, Bagheera și toate personajele care apar pe parcursul filmului.

Shere Khan (tigrul) este în acest film genul de personaj negativ pe care nu l-am mai văzut de mult într-o animație. Foarte bine surprins din punctul meu de vedere, iar tipul care-i face vocea (Idris Elba) e perfect ales. Replicile sunt exact așa cum trebuie să fie și sunt momente în care o să stai cu sufletul la gură de parcă îți vorbește chiar ție. Personajele negative știu să țină un speech.


Mowgli, interpretat de un puști foarte simpatic pe nume Neel Sethi, mi-a dat senzația că this is it. Ăsta e Mowgli și așa trebuie să fie. O să te ”întâlnești” și cu șarpele Kaa a cărui voce este înfricoșător de bună (Scarlett Johansson). Totul este bine construit, iar povestea te ține hipnotizat acolo în scaun mai bine de o oră și jumătate cât are filmul.

Ursul Baloo (Bill Murray), apare și el și încă tânjește după miere. E amuzant, are șarm și o să cânte Bare Necessities în timp ce înoată cu Mowgli pe râu. Sună așa cum trebuie să sune. Eu am fredonat după film. Și mândra mea la fel.  


Ce să mai, fiecare personaj este bine construit din punctul meu de vedere, iar actorii care fac vocile acestora sunt bine aleși. Sunt scene în care o să te amuzi, scene în care o să stai cu sufletul la gură și scene în care o să fii poate melancolic, așa cum am fost eu.


Merită să vezi acest film pentru simplul motiv că într-un fel sigur o să-ți amintească de copilărie. Pentru mine, toate personajele acelea înseamnă ceva și mi-au adus aminte cum mergeam la zoo și îmi plăcea să cred că tigrul de acolo era Shere Khan, iar ursul era Baloo. Voiam să mă pot cățăra ca Mowgli și să nu mă doară tălpile când mai mergeam desculț.

Pe scurt, Cartea junglei este un film care te face să te simți copil... sau cel puțin pe mine m-a făcut chiar și pentru mai puțin de două ore.

23.04.2016

Mergi în Grecia?

  Și chiar dacă-i luna aprilie, ne cam uităm cu ochii în zări cu gândul la vacanță. Se pare că soarele sporește și mai tare sentimentul ăla de ”bă, gata, mi-a ajuns, am nevoie de o vacanță”. Înțelegi ce vreau să spun? În fine... ideea principală a acestei postări se cam învârte în jurul propunerii de a scrie despre o vacanță în Grecia. Acum, e puțin cam dificil să scriu despre chestia asta din moment ce eu n-am călcat vreodată pe pământ elen (am văzut documentare, dacă se pune). Totuși, pe lângă documentare am reușit să strâng câteva idei despre cum este să mergi în Grecia și cam cât de marfă e (din perspectiva altora). Și acum, când vine vorba de planificat o vacanță de genul ăsta, pe buzele tuturor și mintea fiecăruia se zbate un cuvânt cheie, și anume OFERTĂ. Și, dacă ești în căutare, aruncă un ochi și pe oferte Thassos. Insule, soare, experiențe... you know the thrill.

13.04.2016

De ce e ok să ai un hard extern?

Am spus în postul precedent că voi scrie câteva vorbe despre cât de mișto e să ai un hard disk extern (un fel de review) și de ce este un element de tipul ”must-have”. Ideea e că am tot amânat cumpărarea unuia până luna trecută, când am rupt pisica în două (e o expresie, google it) și mi-am comandat una bucată hard extern de 1 TB. Procesul de informare asupra unuia anume nu a durat prea mult. Am citit review-uri despre trei, patru hard-uri, printre care și un review al celor de la Zona IT în care personajul principal era hard disk-ul extern ADATA Nobility Nh 13.


Mi-am cumpărat hard extern ADATA 1 TB


M-a costat undeva 270 de lei, adică relativ puțin pentru o soluție de back-up stabilă, zic eu. Încă de când l-am desfăcut din ambalaj am fost încântat de feelingul pe care îl ai când îl ții în mână. Nici prea greu, nici prea ușor, e micuț de-ți intră în buzunar, iar textura de aluminiu de pe partea superioară îi dă un aer de ,,expensive”.

Și la capitolul conectivitate acest hard extern ADATA 1 TB stă foarte bine, în sensul că este compatibil USB 3.0, iar asta înseamnă o viteză de transfer foarte bună. La citire atinge undeva la 109 MB/s, iar la scriere în jur de 107 MB/s. Și dacă acum te întrebi păi și eu dacă n-am USB 3.0, pot să-l folosesc?, o să îți zic scurt și la obiect: da, poți să-l folosești liniștit, pentru că este compatibil și USB 2.0. Evident, vitezele de transfer o să fie ceva mai micuțe.


Este compatibil cam cu toate sistemele de operare. Eu l-am folosit pe Windows Xp, Windows 7 și Windows 8.1. Cu toate a funcționat fără nicio problemă.

Dacă te întrebi cât de tare se încinge, ei bine, nu se încinge. Eu l-am folosit destul de intens câteva zile când mi-am făcut back up la toate pozele și filmările și tot ce mai aveam eu nevoie să știu că rezistă o viață, iar maxim ce am obținut de la el a fost... călduț. Este silențios și are un led albastru care indică faptul că funcționează și cam asta-i tot ce ține de specificațiile lui.


Și până la urmă... de ce e ok să ai un hard extern?


Pentru simplul motivă că nu se știe ce se poate întâmpla și tot ce ai tu mai de preț în format digital să se ducă pe apa biților. De exemplu, eu aveam împrăștiate prin două laptopuri și calculator poze și filmări și alte câteva chestii. Și când aveam nevoie de una sau de alta, căutam ca un nebun, plus că se mai întâmplă uneori să ștergi și ce nu trebuie. Așa că le-am luat pe toate, le-am organizat pe foldere ca să știu ce și cum și le-am copiat pe una bucată hard extern. Așa știu că totul e la loc sigur.

Și mai gândește-te la un lucru: hard-ul ăsta costa undeva la 270 de lei, da? Să zicem că îți pierzi din calculator cele mai importante chestii. Ai plăti 270 de lei pe cineva să ți le recupereze? Eu cred că da. De ce să nu investești suma asta într-un hard extern și să nu te legi la cap? Sau evident, dacă ai și vrei, poți să dai și 2700 de lei pe un hard extern, dar ideea e cam aceeași.

P.S. Geanta în care-l țin e Timberland și e luată din târg cu 5 lei, dar știai asta deja. (vezi postarea cu ce mi-am luat din târg cu 20 de lei).


06.04.2016

8 Concluzii de Martie

Suntem la începutul lunii aprilie (capitan obvious), iar asta înseamnă pe lângă alte multe lucruri și că e timpul pentru a-mi pune aici concluziile trase în luna trecută. Cu alte cuvinte, concluziile lunii martie:

#1. Un hard-disk extern e un must have. Mi-am luat luna trecută una bucată hard extern despre care voi scrie în curând, iar sentimentul pe care îl am după tot back-up-ul pe care l-am făcut este de ușurare. Am pus pe el tot ce se putea pune și mai am și spațiu. E de 1 TB, iar mai multe chestii despre el... în curând.


#2. Am noroc și la chestii electronice cumpărate din târgul de vechituri. Mi-am luat uscător de păr cu 10 lei și merge brici. Aa, și cântar de bucătărie electronic, tot cu 10 lei, care funcționează fără cusur. #MânăDeAur.


#3. Ebay-ul rullz. Aici, mândra mea are contribuție masivă la concluzia asta, la modul că ea a mai tot cheltuit bani din visterie pe nimicuri de pe acolo. Acum e rândul meu și mi-am comandat câteva lucruri de acolo luna trecută. Încă aștept după ele, pentru că durează cam 3 săptămâni să ajungă. Dar de îndată ce ajung, îți zic și ce mi-am luat și îți și arăt.


#4. Once a meltean, always a meltean. Pe vreme ce trece, în traficul din România se găsesc cretini care mai de care. Să iei bicla pe străzile din România e sport extrem, iar orice destinație devine incertă. 

#5. Copiii sunt din ce în ce mai grași. În ultimele săptămâni am văzut copii care depășesc cu mult greutatea normală pentru vârsta lor. Părinții sunt happymeal că tac din gură dacă mănâncă, iar copiii habar n-au că-i nașpa ce li se întâmplă.


#6. Joc tenis chiar bine. Tenis de câmp. Așa că, de acum înainte, la hobby-uri înlocuiesc fotbalul cu tenisul.


#7. Am devenit fan Kid Cudi. Omul e bun... bun de tot!

#8. Pentru toată lumea, domnul primar e domnul primar, iar pentru dumneata e hoț. Asta e o replica din Moromeții, dar și o concluzie. #ifyouknowwhatimean.

Și cam aici s-au oprit concluziile pe care le-am tras în luna martie. De ce opt și nu zece? Pentru că atâtea am tras.

Dacă vrei ceva să asculți, ascultă Kid Cudi - Red eye.

25.03.2016

Era Imperi(os) să-mi iau o brățară nouă

Dacă nu mă cunoști de ieri, de azi, înseamnă că știi foarte bine că îmi place să port una, două brățări la mână. E drept că pe vreme ce-am mai înaintat în vârstă mi-am schimbat puțin gusturile, lucru normal, de altfel. Acum îmi aleg cu ceva mai multă grijă accesoriile. De la brățări și ceas, totul e ales pe sprânceană. Belive you me. 

Chestia cea mai interesantă legată de brățări este aceea că (îți) pot da un plus de personalitate și dacă sunt alese cum trebuie... știi tu, te cam pun în valoare. Cu alte cuvinte, dacă unii oameni preferă, de exemplu, tatuajele pentru a transmite ceva, eu sunt de partea cealaltă, alegând o brățară interesantă care pentru mine are o semnificație. Asta se întâmplă și acum, iar în postul ăsta o să-ți arăt ce o să port în câteva zile la mâna dreaptă. 


Ce-am mai făcut prin casă

Mă știi deja că sunt înnebunit să colecționez tot felul de lucruri cu care să-mi decorez prin casă. Și ți-am mai prezentat în articole precedente ba că mi-am luat câte un ceas, câte un scaun, câte o veioză. Îmi place să adun lucruri care au o poveste în spate. Evident, asta nu înseamnă că nu-mi iau și lucruri noi. Fac asta, doar că ceva mai rar și într-o arie mai restrânsă. Cred că singurele chestii în ultima vreme pe care mi le-am luat pentru casă dintr-un magazin online au fost lenjerii de pat (http://www.homex.ro/lenjerii-de-pat/). Din paranteză ne-am luat lenjerii de pat pentru că sunt prețuri decente și am citit review-uri bune. Asta dacă te întrebai. În rest am dat ture prin depozite de mobilă second hand și prin târgul de vechituri. 

13.03.2016

Ce mi-am luat din târg cu 20 de lei

Ieri, adică pe 12 martie am dat o raită prin târg Craiova. Vremea mi-a fost potrivnică, la modul că a fost vânt, aproape ploaie și frig. Cu toate astea, mi-am luat mândra de mână și-am pornit la drum cu rucsacul în spate. Acolo m-am întâlnit și cu tata, fără să planificăm nimic. (Apropo, de la el am moștenit pasiunea mea pentru "vânat vechituri").

Singurul lucru pe care-l aveam în cap atunci când am plecat era acela de a-mi găsi căști pentru ipod NEAPĂRAT! Dacă mi-ai citit cele 10 concluzii de februarie, atunci știi că la mine căștile se strică într-o veselie. Zis și plecat. Cu toate astea, mi-am mai cheltuit câțiva lei și pe alte chestii cel puțin interesante.

Geanta pe care o vezi în poze am pescuit-o dintr-o grămadă cu alte chestii și mi-a atras atenția pentru simplul fapt că este Timberland (my favorite brand so far). E micuță și m-am gândit că o să fie perfectă pentru hard disk-ul extern, cu tot cu cablu. Am negociat-o de la 10 lei la 5 lei și-am pornit mai departe cu un moral excelent.



Imediat am găsit chestiuța de decor cu acea colivie pe suportul ăla. Loredanei i-a plăcut și-am luat-o cu 5 lei. Hai că e simpatică.

O altă "captură" de care sunt mândru o reprezintă ceasul de perete. Îmi place că cifrele sunt scrise. Ceasul e simpatic, vesel și merge perfect în bucătăria noastră mică. Nu avea baterie, dar eram sigur că funcționează. Tot 5 lei am dat pe el și acum, în timp ce scriu, îmi dau seama că ieri am numărat din 5 în 5.

Până acum, căștile, care erau primul meu obiectiv pentru care venisem în târg, nu prea erau de găsit. Cu toate astea, victorie! Am găsit o grămăjoară cu cel puțin 30-40 de perechi de căști.

Le-am găsit pe cele pe care le vezi în poza de mai sus, le-am testat și-au funcționat. Arată bine, se aud impecabil (am ureche bună) și, deși erau jegoase, am plătit cei 5 lei ceruți de băiețașul care le vindea. Am plecat mulțumit și înfrigurat cu doar 20 de lei cheltuiți

Vezi, ideea nu e să cheltui mult, ci exact atât cât trebuie. Cel puțin așa funcționez eu și indiferent de momentul în care mă aflu, mereu o să mă simt mișto când cumpăr lucruri dintr-un târg de vechituri. I just love it!


Aaa... era să uit. Atunci când am spălat geanta în care îmi țin acum hard-ul, am observat că avea și un breloc ce se alimentează de la soare (solar stuff) și care clipocește cu numele de Jeremy. Brelocul mi l-am agățat la rucsac pentru că-mi place, iar Jeremy, oricine ai fi, mersi pentru geantă... e chiar tare!

Song to play: Kings of leon - beautiful war

Cocomelody dresses everywhere!

I don’t really know what is happening right now but everywhere I turn my eyes I can see a wedding happening. I guess that love is in the air… like literally and everyone is so happy that will say “yes” without a blink. Anyway, that’s a nice thing to see. And because I am a good man and soon I will be a best man, if you know what I mean, I want to promote a great website, a website that offers you or better said your future wife good solutions regarding wedding dresses. 

07.03.2016

10 Concluzii de Februarie

A trecut februarie, s-a dus, gone in 29 days. Și repede, repejor am scris mai jos fix 10 concluzii trase în februarie. Nu ridica sprânceana pentru că astfel de postări am mai avut. Unde să apeși? Păi aici, aici și aici.

10 Concluzii de Februarie

#1. American horror story- Sezonul 4 este cea mai de c@#^t chestie pe care am văzut-o în ultima vreme. Am tot sperat să-mi placă de la episod la episod, dar fix degeaba. Am văzut și celelalte sezoane, care, în ciuda faptului că nu rupt gura târgului, erau ok în comparație cu sezonul ăsta. Să nu-ți pierzi timpul cu el.


#2. Noul album al lui Kanye West numit Swish, ba nu, Waves, ba nu, The life of Pablo sau... ăăă, îîîh?! Ba da, Life of Pablo e tare, iar despre asta am vorbit mai pe larg fix aici. În schimb, linia vestimentară pe care a lansat-o e... nu e.


#3. Să bei măcar 1,5l de apă pe zi e chiar mișto. Am tras concluzia asta după ce am început să fac lucrul ăsta și mă simt chiar ok. #AntrenamentulESăPotSăFiuCaApa (Raku).



#4. Nu prea mai sunt microbist. Dacă până acum aproximativ un an eram ceva mai interesat de fotbal, acum, tangența mea cu sportul rege se reduce la... minimum. Plus că mai jucam și fifa, mai una, mai alta. Hai Craiova!


#5. Dragobetele cred că-i mai ok decât Sf Valentin. Cu toate astea, știi și tu că n-ai nevoie de o zi anume ca să demonstrezi cuiva ce înseamnă pentru tine. 


#6. De fiecare dată când am căștile pe urechi sau în urechi, cineva are neparată nevoie să vorbească ceva urgent cu mine.


#7. Îmi pare și bine și rău că Di Caprio a luat Oscarul. Voiam să-l ia, dar nu voiam să-l ia.


#8. Două roți uneori sună mai bine decât patru, așa că mi-am luat trotinetă.


#9. Oricât de multă grijă aș avea de perechile mele de căști, ele se duc d$#^u în maxim un an.


#10. Martie e ca luna Decembrie. 

Dacă vrei să dai play la o melodie, eu îți recomand: Angus and Julia Stone - All This Love (Live From The Distillery).

18.02.2016

The Life Of Pablo

Știi că-l apreciez pe Kanye West ca artist. E puțin țăcănit omul, dar produsul final pe care-l livrează uneori chiar merită aplauze. A lansat în sfârșit albumul despre care ne tot vorbea de ceva vreme. Albumul a avut o grămadă de nume de la Swish, So help me God, Waves și Life of Pablo încât la un moment dat am fost sigur că nu o să fie niciunul din ăstea. A rămas Life of Pablo și a fost lansat pe 13 februarie, nu pe 11 cum era preconizat. Ideea e că l-am ascultat de 5-6 ori și mi-am făcut o părere pe care vreau să o scriu fix aici. Un fel de review. Apropo, îl ascult chiar și acum în timp ce scriu.


Prima impresie după prima ascultare a fost că nu-mi place prea tare, ca să fiu sincer. Apoi mi-am adus aminte că nici albumul Yeezus nu mi s-a părut grozav după prima ascultare, așa că am luat Life of Pablo de la capăt a doua zi. Și s-a cam schimbat impresia.

Începutul e cam gospel, dar treptat se cam schimbă sound-ul și dacă i-ai ascultat albumele trecute o să simți influențe de prin fiecare. O să-l auzi pe Kanye West cântând despre multe chestii interesante. Mi se pare un album ceva mai personal... mai de om care are 2 copii. Evident, asta nu-l oprește să spună despre Taylor Swift: „I made that bitch famous”.

Sunt piese care sună foarte, foarte bine, iar asta te face să te simți pur și simplu mișto atunci când le asculți. The life of Pablo este genul de album căruia trebuie să-i acorzi mai mult de o ascultare pentru a-i prinde gustul.

Dacă mă întrebi ce piese îmi plac cel mai tare de pe Tlop, o să-ți spun că-mi plac: Waves, FML, Real Friends, Wolves, Fade, Freestyle 4, Facts, 30 hours. Și pentru că mai sus am scris că The Life of Pablo mi se pare un album ceva mai personal, piesa FML e pur și simplu genială tocmai pentru că sună... so personal. Același sentiment îl am și când ascult ,,Real Friends”, piesă care ridică părul pe tine dacă ești într-o anumită stare. ”Real friends, how many of us?”

Aștept cu nerăbdare și varianta fixed de la Wolves. În varianta prezentă pe The Life of Pablo, Wolves e puțin diferită, în ideea că Sia și Vic Mensa lipsesc, dar în schimb este prezent Frank Ocean. E drăguță varianta, dar o vreau și pe cea cu Sia și Vic Mensa, iar conform lui Kanye West o vom avea. Ima fix wolves - he said!

Și chiar dacă nu-l ai la inimă pe Kanye West, tot te încurajez să asculți albumul doar pentru simplul fapt că The Life of Pablo face parte din categoria de muzică bună, din punctul meu de vedere. Sau măcar câteva piese de pe album.

Dă-i ascultare!

04.02.2016

The Revenant - legenda unui Oscar

Hai că am reușit să merg la cinema să văd The Revenant. Mai exact, alaltăieri seara la 8 și jumătate am fost prezent în sală cu popcorn și apă, pregătit de un film ce avea să dureze cam 2 ore și jumătate. Sala pe jumătate plină a găzduit și oameni care s-au dezlipit cu greu de Facebook în primele minute ale filmului, astfel că un ding-ding se mai auzea pe ici, pe colo. În fine... despre film!

The Revenant este genul de film pe care ai o ușoară senzație că l-ai mai văzut, dar ăsta nu este neapărat un lucru rău. Încă de la început am fost impresionat plăcut de modul în care sunt filmate cadrele. Pe mine m-au captivat și parcă m-au băgat și mai tare în acțiune, cu toate că filmul nu a fost 3D. Nu o să vorbesc despre acțiunea filmului, ci o să punctez așa, câte puțin, despre ce-a făcut Leo în filmul ăsta pentru a avea o șansă reală la Oscar.


Lupta cu Ursul sau, mai bine zis, momentul în care ursul ăla mare și Grizzly îl cam sfâșie pe Hugh e foarte mișto făcută. Personal și realist vorbind, nu cred că mai rămâne mare lucru din tine într-o astfel de situație, dar chiar și așa, cu Leo supraviețuind, filmul nu și-a pierdut din credibilitate. Apoi, Leo o să mai facă o serie de chestii interesante printre care să mănânce tot felul de lucruri dubioase și negătite, să sară, să fugă, să se târască și să doarmă în locuri în care nu te-ai aștepta. Însă, toate astea puse cap la cap îți completează, dacă vrei, un puzzle al personajului și al poveștii care se învârte în jurul lui. Legenda lui Hugh Glass în patru cuvinte, mai exact.

În ceea ce privește Oscarul pe care Leonardo Dicaprio l-ar putea primi după acest film, cred că este foarte posibil să-l obțină, însă nu neapărat pentru că a fost memorabil în filmul ăsta. Cred că mai degrabă este picătura care a umplut paharul. În sensul că o să-i dea Oscarul pentru că se poate mândri cu mai multe filme bune printre care și ăsta, dar nu exclusiv ăsta. Înțelegi?! Iar dacă Di Caprio a avut un rol memorabil, în opinia mea a fost mai degrabă cel din Lupul de pe Wallstreet, când efectiv... a rupt!

Deci, dacă ai trecere și 2 ore jumătate libere, mergi la cinema și vezi The Revenant, pentru că merită. Cu toate astea, o parte din mine își dorește ca Dicaprio să nu primească Oscarul, doar așa... să văd cum reacționează.

27.01.2016

10 concluzii în ianuarie

Și uite că fără prea mari eforturi s-a cam dus și prima lună din an. Pentru mine a fost destul de aglomerată, fapt pentru care am avut șansa să trag vreo 10 concluzii de pe data de 1 până acum. Un fel de retrospectivă.

Bun, cele 10 concluzii trase din ianuarie arată cam așa:

1. Ianuarie este într-adevăr ca o zi de luni a anului. Te trezești ca după weekend-ul ăla după care ai salivat, în cazul de față sărbătorile de iarnă. Te trezești și mergi oriunde ai tu de mers și trebuie să faci aia și aia și aia. În general, toate chestiile pe care le-ai amânat sub deviza ”după sărbători”. Cu alte cuvinte, ziua de luni cam sucks!


2. Mi s-a luat de zăpadă până peste cap. O fi de la vârstă. Plus că pe tot news feed-ul vezi că ninge atunci când se întâmplă. Zăpada strânge like-uri și inimioare cam tot timpul. Hell, și eu am postat 3 poze cu zăpadă pe Instagram și una pe Facebook.


3. Pisicile sunt geniale. Poate ești genul de om care apreciază câinii, însă eu mi-am reconfirmat dragostea pentru pisici chiar în dimineața asta, când, așteptând în stația de autobuz, un pisoi a venit singur-singurel să se gudure pe lângă mine. L-am mângâiat, a tors, am plecat. Eu fericit, pisoiul fericit.

4. Să fii mafiot înseamnă să vinzi o poză cu un cartof pentru 1 milion de euro. Dacă reacția ta este ”pleacă, bă...”, aruncă o privire aici


5. Chestiile tâmpite prind. ”Cristi, bă Cristi”. Asta am auzit în ultimele 2-3 zile pe oriunde mergeam. Anyway, cea mai funny chestie mi s-a părut cea în care oamenii de la un cămin studențesc l-au strigat pe Cristi minute bune. Ți-am lăsat aici unul din clipuri.



6. Serialul Mad Men e chiar tare. Sunt în primul sezon, însă după 10 episoade mă declar fan și ți-l recomand dacă ești în căutarea unui serial bun. Cu toate astea, s-ar putea să nu-ți placă. 


7. Nu mă pot hotărî cum e mai mișto să citești. Ebook sau cartea ”clasică”? Am tot citit în ultima vreme, ba dintr-o parte, ba din alta. Damn this technology!

8. Mi se pare mie sau Sia lansează piese care sună aproximativ la fel? Dacă nu i-ai ascultat noul single denumit Unstoppable, fă-o și zi dacă nu am dreptate.


9. S-ar putea să-ne luăm pești. Eu și mândra mea. Am trecut în weekend printr-un petshop și ne-am holbat vreo 20 de minute la acvarii cu pești până când ne-am interesat cât costă un acvariu și ce anume îți trebuie ca să fii proprietar responsabil de pești. 


10. Și o ultimă concluzie e că anul ăsta TREBUIE să merg la Comic Con. E prin mai, dar m-am hotărât de pe acum. Deci, Comic Con!


Concluzii ar mai fi, dar, la o primă strigare, astea mi-au venit în cap. Iar dacă ești în căutarea unui film pe care să-l vezi astă-seară, am făcut o rubrică pe blog în care găsești câteva cuvinte despre filmele pe care le-am văzut. Ultima postare o poți accesa chiar aici.

Ascultă și: Alex Vargas -More