Follow Me

03.01.2016

3212016

Și s-a dus 2015 așa cum o să se ducă și 2016 și așa mai departe. S-a spus tot ce s-a putut spune despre trecerea dintr-un an în altul, așa că nu o să mai fiu eu încă un ”căpitan al evidentului” și o să trec în revistă câteva idei așa, ca de început.


Unu la mână: astă-i primul post din anul ăsta.
Doi la mână: anul trecut am scris pe doi ianuarie despre ce simțeam eu că înseamnă toată tevatura asta cu 321... la mulți ani. Postarea o găsești fix aici. Am recitit-o înainte și să știi că încă simt așa.
Trei la mână: am observat că anul ăsta s-a purtat să faci revelionul acasă. Cred că s-a cam ajuns la o stare de saturație în ceea ce privește ”distracția cea maximă” pe care o trăiești prin nu știu ce bar. S-ar putea să fie o modă să faci revelionul acasă de acum înainte. Plus că nici nu o sa te mai simți prost pentru chestia asta (dacă te simțeai) atunci când povestești cu alții, pentru că na... o să fie la modă. Unde am făcut eu revelionul anul ăsta? Fix acasă, fix în vârful patului, îmbrăcat lejer.
Patru la mână: aș putea spune că anul trecut, 2015, a fost un an bun spre foarte bun pentru mine. Nu o sa dau exemple, va trebui să mă crezi pe cuvânt, iar de aici sar cu nonșalanță la...
...Cinci la mână: pentru 2016 îmi doresc să fac câțiva pași importanți, iar asta depinde în mare măsură de mine, nu de culoarea chiloților pe care i-am purtat (sau nu) în noaptea de revelion.

Ca dorință feerică, mi-aș dori să ne prindem o dată pentru totdeauna de faptul că schimbarea trebuie să vină de la noi. Altminteri, ne-am cam dat naiba. O să numărăm la ”321-uri” de o să ne săturăm și tot degeaba. Asta așa... ca un fel de șase la mână.

Aa, era să uit. Eu în noaptea de revelion i-am ascultat pe cei de la Golan. I-am ascultat atât de mult, încât am prins așa un pic de avânt. Ca să îți deschid apetitul, îți recomand să începi cu Golan - Promises.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu