Follow Me

18.05.2016

Până la Herculane și-napoi

Pentru simplul motiv că merităm (L'Oréal style) am zis că o plimbare până la munte n-ar strica deloc. Dar chiar deloc. Așa că eu, Loredana și încă doi prieteni ne-am organizat, am alimentat mașina (lor) și-am plecat.


Sâmbătă dimineața. Ora nouă, nouă și ceva. Pornim la drum spre Herculane. Sunăm din mașină să ne confirmăm locurile la hotel. Tipul de acolo spune că totul e în regulă, apoi zice ceva de genul că mai are doar două camere libere. Nimeni nu-l crede și ne vedem de drum. Cu fiecare bornă kilometrică mă simțeam mai bine, iar gândul că pentru câteva zeci de ore îmi pot da sign out de la stresul cotidian mă făcea să mă simt excelent. Singura temere a fost legată de vreme, pentru că a tot plouat zilele alea, dar până la urmă what the hell

Muzica de la radio(uri) ne ținea companie, iar în fața noastră se derulau imagini pitorești cu văcuțe, oi și din când în când câte o duduie care practica cu devotament cea mai veche meserie din lume. Și pentru că check-inul se făcea la ora 14, am hotărât să facem și un mic ocol. Așa că am mers și până la Mănăstirea Sf. Ana, unde am stat cam 20 de minute. Am vizitat puțin pe acolo, am cumpărat o iconiță, doi magneți și o brățară. Câteva poze și ne-am îmbarcat spre următoare destinație.

Am mers și până la chipul regelui Decebal. Am făcut poze și am uitat să-mi cumpăr un magnet. Un tip ne-a rugat să mergem într-o croazieră pe Dunăre, dar până la urmă n-am mers în nicio croazieră, plus că mie îmi e cam teamă de apă și bărci și și și... 

Între timp, începuse să mai plouă, dar nimic serios. Nu ne-am speriat noi cu una, cu două. Am avut și umbrela cu noi, doar că pe toată durata mini excursiei, a stat în mașină, iar o dată a fost o idee neinspirată. O să vezi în continuare când și de ce.

Următoarea oprire a fost în Herculane. Am ajuns cu puțin peste ora 14, adică exact când se făcea check-inul. Am găsit repede hotelul (Elite). Am parcat, am intrat, am salutat. Tipul cu care vorbisem la telefon, ne-a împărțit foile de cazare pe care le-am completat repede, repejor. Ne-a costat 80 de lei pentru o noapte. Și știi că ți-am zis mai devreme că administratorul ne spunea la telefon că mai are doar două camere libere? În afară de ușile de la camerele noastre, am mai auzit o singură altă ușă. Kboom.

Camera a fost ok, avea și balcon de unde am avut o priveliște drăguță. Patul n-a fost grozav, în ideea ca erau de fapt două paturi lipite unul de celălalt. Și știu că se spune că nimic nu te desparte de persoana iubită, dar o gaură între paturi chiar o face. 


După ce am lăsat bagajele, am mers să mâncăm. Toți ne-am luat ciorbă și până să vină ciorba, am discutat despre cum mie nu-mi place ciorba de burtă. Și pentru că am scris de multe ori cuvântul ciorbă, îl mai scriu o data. Ciorbă. 

Apoi am plecat la pas spre Grota Haiducilor. Am avut ceva de mers, dar până să ajungem acolo ne-am mai oprit pe la câte o atracție. Podul roșu, alte poduri mai mici unde ne mai opream să ne uităm la Cerna și să simțim mirosul de sulf. Inspiiiiiiirăăăăă.... bleeeah...expirăăăăă..... bleeeeeah!

Până să ajungem la statuia lui Hercules, mi-am conturat o părere de rău referitoare la întreaga stațiune. Foarte mult potențial, zero interes. Multe ruine, unele din ele însă cu termopane. O stațiune tristă, o stațiune care ar avea la rândul ei nevoie de o baie în izvoarele cu apă termală. Poate așa și-ar mai reveni. 


Câțiva străini pe ici pe colo, majoritatea unguri, mai căscau ochii și mai făceau câte o poză. Și eu am făcut poze. Până să ajungem la Grota Haiducilor, Loredana și-a cumpărat un mood ring (inel care-și schimbă culoare în funcție de temperatură), iar ușor, ușor norii se cam adunau pentru siesta de după-amiază. 

După ce-am urcat la Grotă și am și intrat... s-a pus o ploaie sănătoasă. Cu bubuială și tot ce trebuie. Am stat cam 15 minute adăpostiți de munte, iar atunci ne-am dat seama că a fost o idee neinspirată să lăsăm umbrela în mașină


Cu toate astea am coborât când ploaia s-a mai liniștit, dar n-am mers decât până la hotelul din apropiere unde am și făcut un popas. Fetele și-au luat ciocolata caldă, iar bărbații și-au luat o bere. 

30 de minute mai târziu am pornit spre camerele noastre. Înainte de asta, am mai făcut un popas la o pizzerie unde am mâncat, evident, pizza. Foarte gustoasă. Am ajuns în camere undeva la ora opt, opt și ceva. 

Cu alte cuvinte, prima zi a fost una reușită, o zi în care am reușit să ne simțim bine, o zi în care muntele și-a pus amprenta pe starea de bine pe care o căutam atunci când am plecat. 

A doua zi a debutat cu o o vreme caldă, așa că am ieșit la o mini-plimbare. Ne-am propus să mergem pe platoul Coronini și am și făcut asta. Am avut ceva de mers, puțin de urcat, dar nimic dificil. Mi-a cam plăcut extrem de tare acolo, așa că dacă ai drum prin Herculane, nu ezita să zăbovești ceva vreme pe platoul Coronini.


Natura te face să te simți al naibii de bine, atunci când ești ok față de ea. Iar eu m-am simțit foarte bine. Cu toate astea, m-am înverzit puțin pe blugi. I-am spălat, s-a luat. Deci fericit.

În jur de ora trei, ne-am urcat în mașină și-am demarat, de data asta cu direcția acasă. Rucsacul și geanta cu hainele purtate stăteau cuminți în portbagaj, iar eu mă uitam pe geam ca la genericul unui film care a ținut puțin peste 24 de ore.

Partea bună-i că va urma.

Poți da play la: Leon Else - Tomorrow Land

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu